Arhive pe categorii: Povești cu tâlc

”Înțelepciunea este pentru suflet ceea ce este sănătatea pentru trup.” (Francois de la Rochefoucauld)

Gânduri pentru premianți…

Standard

Zâmbete largi, zâmbete de izbândă, de învingători par a se împărți firesc la final de an școlar, mai mult ca în altă perioadă a anului.

Vocile interioare le spun „Ai reușit!”.  Cele din afară sunt amestecate… Răsplată și nevoia de apreciere, îmbrățișări dorite sau formale, emoții nestăpânite sau strunite, discursuri neînțelese și înțelese târziu, bucurii și regrete, amintiri duioase sau nostalgice, priviri strălucitoare sau încețoșate de lacrimi nestăvilite, nostalgice.

colorful_floral_heart_by_artbeautifulcloth-d8xswk0Privirile lor rătăcite caută încurajări și susținerea celor dragi. Nu toți le găsesc.

Obraijii purpurii, rumeni oricum, emoții iar și iar, ne molipsesc stârnind în noi amintiri crezute a fi pierdute.

Bucuria izbândei înseninează chipurile premianților ca o ploaie așteptată de vară. Un vârf al icebergului…

Dincolo de privirile ațintite asupra lor, învingătorilor, par invizibile munca, efortul, pasiunea, renunțările, puțin contabilizate de cei din jur. Toate fac parte din sufletul premianților în drumul spre reușită. E doar un răgaz.

Coronițe (readuse în drepturi) multicolore, florale vorbesc de unicitatea momentului pecetluit în fotografii moderne, toate reușite.

Îmi sunt dragi premianții în parada lor triumfală prin timp. Îmi sunt dragi strădaniile tuturor.

Ați reușit, continuați! N-ați reușit, căutați drumul!

Prof. Tatiana Vîntur

 

Biblia învingătorului (sursa http://www.damaideparte.ro)

 

Când învingătorul comite o greșeală, spune: „Am greșit!“ și învață lecția.
Când învinsul comite o greșeală, spune: „Nu e vina mea!” și aruncă vina pe alții.

Un învingător știe că adversitatea este cel mai bun învățător.
Un învins se simte victimă în fața adversităților vieții.

Un învingător știe că rezultatele acțiunilor lui depind de el.
Un învins crede în existența ghinionului.

Un învingător muncește mult, dar își și creează mult  timp liber pentru el însuși.
Un învins este o persoană mereu „foarte ocupată”, care nu are timp nici pentru ai lui.

Un învingător înfruntă provocările una câte una.
Un învins le evită și nu îndrăznește să le înfrunte.

Un învingător promite, își dă cuvântul și și-l ține.
Un învins face promisiuni, dar nu dă nicio asigurare.

Un învingător spune „Sunt bun, dar voi fi și mai bun!”
Un învins spune: „Nu sunt chiar așa de rău ca mulți alții…”

Un învingător ascultă, înțelege și răspunde.
Un învins doar așteaptă până când îi vine rândul să vorbească.

Un învingător îi respectă pe cei ce știu mai mult decât el, și încearcă să învețe ceva de la ei.
Un învins se împotrivește celor care știu mai mult decât el și ține seama numai de defectele lor.

Un învingător spune: „Trebuie să existe o cale mai bună de a o face…“
Un învins spune: „Așa am facut-o întotdeauna!”

Un învingător este o parte din soluție.
Un învins este o parte din problemă.

Un învingător ține seama de „cum se vede zidul în întregime”.
Un învins ține seama de „cărămida pe care trebuie să o puna”.

Un învingător ca tine împartașește acest mesaj…
Un învins, ca ceilalți, este egoist și îl păstreaza numai pentru el însuși…

Reclame

Răbdare..

Standard

La o grădiniță un copil a cerut ajutorul doamnei educatoarețele pentru a-și pune cizmulițele în picioare. Cu tot trasul și împinsul, cizmulițele nu vroiau nicicum să intre.
Până când a reușit să îi pună și a doua cizmuliță, educatoarei i-au apărut broboane de transpirație pe frunte. De aceea, aproape că i-au dat lacrimile când băiețelul a zis: „Doamna, dar sunt puse invers.”

Intr-adevăr, erau puse greșit.
Nu a fost cu nimic mai ușor să îi scoată cizmulițele decât să i le pună, totuși a reușit să își păstreze calmul până când din nou cizmulitele erau încălțate, de data aceasta așa cum trebuia. Doar atunci a zis băiețelul:

„Cizmulițele astea nu sunt ale mele.” În loc să strige la el și-a mușcat buza și încă o data s-a chinuit să îl descalțe. Atunci băiețelul a zis: „Sunt cizmulițele fratelui meu. Mama mi-a zis să le încalț pe astea azi!”Acum ea nu mai știa ce să facă, să plângă sau să râdă. A reușit totuși să strângă suficient har pentru a se lupta din nou cu cizmulițele.
Când în sfârșit l-a încălțat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat: „Și acum, unde îți sunt mănușile?”

Răspunsul? „Le-am băgat în cizmulițe ca să nu le pierd…”

„Cu iubire şi răbdare, nimic nu este imposibil.”  Daisaku Ikeda

TV

Găsim ceea ce căutăm

Standard

Un bărbat şedea la marginea unei oaze la intrarea unei cetăţi din Orientul Mijlociu. Un tânăr se apropie de el și îl întrebă:

– Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?

Bătrânul îi răspunse printr-o întrebare:

– Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?

– Egoişti şi răi. De aceea mă bucur că am putut pleca de acolo.

– Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.

Puţin după aceea, un alt tânăr se apropie de omul nostru şi îi puse aceeaşi întrebare:

–  Abia am sosit în acest ţinut. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi?

Omul nostru răspunse cu aceeaşi întrebare:

– Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?

– Erau buni, mărinimoşi, primitori, cinstiţi. Aveam mulţi prieteni acolo şi cu greu i-am părăsit.

– Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăţi, răspunse bătrânul.

Un negustor, aflat în preajmă, auzise aceste discuții şi, în timp ce pe al doilea tânăr se îndepărta, se întoarse spre bătrân şi îi zise cu reproş:

– Cum poţi să dai două răspunsuri cu totul diferite la una şi aceeaşi întrebare pe care ţi-o adresează două persoane?

– Fiecare poartă lumea sa în propria-i inimă. Acela care nu a găsit nimic bun în trecut nu va găsi nici aici nimic bun. Dimpotrivă, acela care a avut şi în alt oraş prieteni va găsi şi aici tovarăşi credincioşi şi de încredere. Pentru că, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decât ceea ce ştim noi să găsim în el. (Bruno Ferrero)

Tatiana Vîntur

Micul Prinț

Standard

„Micul Prinț”, de Antoine de Saint-Exupéry

Citate mici pentru oameni mari

micul_print_rao1. Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, şi e obositor pentru copii să le dea întruna lămuriri peste lămuriri.

2. Mi-am petrecut multă vreme printre oamenii mari. I-am cunoscut foarte îndeaproape. Ceea ce nu mi-a îmbunătăţit părerea despre ei.

3. Dacă le spui oamenilor mari: „Am văzut o casă frumoasă, din cărămizi trandafirii, cu muşcate la ferestre şi cu porumbei pe acoperiş…” ei nu sunt în stare să-şi închipuie cum arată o asemenea casă. Lor trebuie să le spui: „Am văzut o casă care costă o sută de mii de franci”. „Ce frumoasă e!” vor exclama atunci.

4. Copiii se cuvine să fie foarte îngăduitori cu oamenii mari.

5. E lucru trist să uiţi un prieten. Nu oricine a avut un prieten. Şi s-ar putea să ajung asemeni oamenilor mari, care nu se mai gândesc decât la cifre.

6. Numai că seminţele n-ai cum să le vezi. Ele dorm în tainiţa pământului, până când i se năzare câte uneia să se trezească. Atunci începe să se întindă şi scoate la soare, mai întâi cu sfiiciune, un firicel plin de farmec şi nevătămător.

7. Când cineva a îndrăgit o floare cum numai una singură se află între milioanele şi milioanele de stele, lucrul acesta e de-ajuns pentru ca el, privindu-le, să fie fericit.

8. Cred că micul prinţ, când a fugit de-acasă, s-a slujit de pribegirea unor păsări călătoare.

9. Erupţiile vulcanice sunt ca focurile care răbufnesc pe horn. De bună seamă, noi, cei de pe Pământ, suntem mult prea mărunţi pentru a ne curăţa vulcanii. De aceea ne şi pricinuiesc o mulţime de neajunsuri.

10. Trebuie să ceri de la fiecare numai ceea ce poate fiecare să dea. Autoritatea se bizuie, înainte de orice, pe raţiune.

11. Oamenii mari, de bună seamă, sunt tare ciudaţi.

12. Încep să înţeleg, zise micul prinţ: e undeva o floare… mi se pare că m-a îmblânzit…

13. Eu nu mănânc pâine. Grâul este inutil pentru mine. Câmpurile de grâu nu înseamnă nimic pentru mine. Şi asta e trist! Dar tu ai părul blond, aurit. Atunci când tu mă vei fi domesticit va fi minunat. Grâul, care este auriu, îmi va aminti de tine. Şi îmi va plăcea zgomotul vântului prin grâu…

14. Florile sunt plăpânde. Şi neştiutoare. Se apără şi ele cum pot. Se cred nemaipomenite cu spinii lor.

15. Copiilor le cer iertare că am închinat această carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om mare e cel mai bun prieten, din câţi am eu pe lume. Mai am un motiv: acest om mare poate să priceapă totul, chiar şi cărţile pentru copii. Am şi al treilea motiv: acest om mare trăieşte în Franţa, unde suferă de foame şi de frig. Are multă nevoie de mângâiere. Dacă toate motivele înfăţişate nu sunt de ajuns, ţin ca această carte s-o închin atunci copilului de odinioară, pentru că şi acest om mare a fost cândva copil. Toţi oamenii mari au fost cândva copii.

16. Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. Iar oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de gata de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni.

17. Limpede nu vezi decât cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii.

18. Voi sunteţi frumoase, dar sunteţi deşarte! Nimeni n-ar avea de ce să moară pentru voi. Floarea mea, fireşte, un trecător de rând ar crede că-i asemenea vouă. Ea însă, singură, e mai de preţ decât voi toate laolaltă, fiindcă pe ea am udat-o eu cu stropitoarea. Fiindcă pe ea am adăpostit-o eu sub clopotul de sticlă. Fiindcă pe ea am ocrotit-o eu cu paravanul. Fiindcă pentru ea am ucis eu omizile, în afară doar de câteva, pentru fluturi. Fiindcă pe ea am ascultat-o eu cum plângea, ori cum se lăuda, ori câteodată chiar cum tăcea. Fiindcă e floarea mea.

19. Graiul este izvor de neînţelegeri.

20. Nu prea ştiu de ce-ţi scriu. Simt că am mare nevoie de o prietenie căreia să-i încredinţez nimicurile ce mi se întâmplă…. Poate că îmi scriu chiar mie.

21. De milioane de ani, florile fabrică spini şi, de milioane de ani, totuşi, oile mănâncă florile. Oare nu-i ceva serios să cauţi să înţelegi de ce florile se ostenesc să mai fabrice spini care nu ajută niciodată la nimic?

22. Sunt singur… sunt singur… sunt singur… – răspunse ecoul.

23. A te judeca pe tine însuţi este mult mai greu decât a-i judeca pe alţii. Dacă ajungi să te judeci cum trebuie, înseamnă că eşti într-adevăr un om înţelept.

24. Oamenii au dat uitării adevărul acesta. Tu însă nu trebuie să-l uiţi. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu eşti răspunzător pentru floarea ta.

25. Tu nu eşti încă pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume…

26. Oamenii de pe planeta ta, zise micul prinţ, cresc cinci mii de trandafiri într-o singură grădină… şi tot nu găsesc ceea ce caută…

27. Singur te simţi şi printre oameni…

28. E atât de misterios tărâmul lacrimilor…

29. Pentru a fi fericit trebuie doar să te gândeşti că undeva, printre milioane de stele, este fiinţa iubită.

30. Florile sunt atât de ciudate, dar eram prea mic ca să ştiu cum s-o iubesc.

31. Fie că e vorba de o casă, fie de stele, fie de pustiu, ceea ce le dă frumuseţe rămâne nevăzut.

Sursa: https://thedreamer.ro/1093-2/

Tatiana Vîntur

Decalog

Standard

Decalog, de Octavian Paler

Prima poruncă: Să aștepți oricât.
A doua poruncă: Să aștepți orice.
A treia poruncă: Să nu-ți amintești, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să traiești în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Sa nu uiți că orice așteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viața.
A șasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A șaptea poruncă: Nu pune în aceeași oala și rugăciunea și pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăznește să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoști că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ți aparține în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuiește că ești egoist.
A zecea poruncă: Amintește-ți că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.

Despre prietenie

Standard

Un băieţel se îmbolnăvise foarte tare. Micuţul era nevoit să îşi petreacă toată ziua în pat, fără să se mişte. Pentru că nici alţi copii nu aveau voie de vină să îl viziteze, el suferea şi mai tare şi cu fiecare zi cu care trecea era tot mai supărat şi trist.

Băieţelul nu avea cum să facă altceva decât să privească toată ziua pe fereastră. Timpul trecea, iar micuţul era tot mai posomorât. Într-o zi, însă, el a văzut la fereastra sa o umbră ciudată. Când s-a uitat afară nu i-a venit să creadă: era un pinguin care mânca un hot-dog. Acesta i-a zis “salut” băieţelului şi a plecat.

Micuţul a rămas surprins. În timp ce încerca să îşi dea seama ce s-a întâmplat, o maimuță veselă a apărut dansând în faţa ferestrei, în timp ce se chinuia să umfle un balon. Şi după această apariţie, băiatul se întreba cum e posibil aşa ceva, iar după ceva timp, tot mai multe personaje amuzante au apărut la fereastră făcându-l să râdă cu poftă.

Nimeni n-ar fi avut cum să se oprească din râs, dacă prin faţă ochilor ar fi văzut cum se perindă, un căţel cu ochelari de soare sau un elefant care sare de pe o trambulină şi se rostogoleşte în toate direcţiile. Băieţelul nu a povestit nimănui ce se petrecea la fereastra lui, însă în scurt timp s-a făcut bine şi inima lui era plină de bucurie din nou. Băieţelul s-a însănătoşit şi s-a reîntors la şcoală.

Ajuns la şcoală, băiatul a început să le povestească prietenilor săi ce s-a petrecut la fereastra sa. În timp ce povestea, băieţelul a văzut ceva ieşind din geanta unui coleg. Acesta a insistat să afle ce e şi în cele din urmă a aflat că era vorba de un costum, unul dintre cele în care s-au deghizat prietenii lui pentru a-l înveseli.

Din acea zi, băieţelul şi-a promis că aşa cum au făcut prietenii lui pentru el, aşa va avea şi el grijă ca nimeni să nu se simtă vreodată singur şi trist.

Mulțumesc, prieteni pentru gândurile dumneavoastră!
Vă fie viața primăvară!
Tatiana Vîntur

Cum să iubești un copil

Standard

Cum să iubești un copil – principii de viață:

1.Nu aștepta de la copilul tău că va fi ca tine, sau cum îți dorești tu să fie. Ajută-l să devină el însuși.

2. Nu cere de la copil răsplată pentru tot ce ai făcut pentru el. I-ai dăruit viață, cum ar putea să te mulțumească? El va dărui viață altcuiva, iar aceasta este o lege ireversibilă de recunoștință.

3. Nu demonstra nemulțumirile tale asupra propriului copil, pentru a nu-ți mânca amarul la bătrânețe. Căci, ce semeni aia vei culege.

4. Nu aborda problemele copilului cu superioritate. Viața e oferită fiecăruia după puteri, fii sigur, viața poate fi dificilă pentru el, nu mai puțin decât pentru tine, ba poate și mai mult căci nu are experiență.

5. Nu-l umili!

6. Nu uita, cele mai importante întâlniri sunt întâlnirile cu copiii noștri. Oferă-i atenția maximă — nu știi niciodată pe cine poți întâlni în propriul copil.

7. Nu te chinui, dacă nu poți face totul pentru copilul tău, dar ține minte: pentru copil nu s-a făcut suficient, în cazul în care nu s-a făcut tot posibilul.

8. Copilul nu e tiran, care îți monitorizează întreaga viață, nu doar carne și sânge. E cana prețioasă, pe care viața ți-a oferit-o pentru a păstra și dezvolta focul creativ din ea. Această iubire nelimitată a mamei și a tatălui la care va crește nu „al nostru” sau „al meu” copil, dar un suflet.

9. Învață să iubești un copil străin. Niciodată nu te comporta cu unul străin cum nu ți-ai dori să se comporte ceilalți cu propriul tău copil.

10. Iubește-ți copilul în orice ipostază — netalentat, ghinionist, adult. Vorbind cu el, fii fericit fiindcă copilul e o sărbătoare, care încă se desfășoară în viața ta.

(Janusz Korczak – pedagog polonez, scriitor)

sursa http://www.eustiu.com

(TV)