Arhive pe categorii: Povești cu tâlc

”Înțelepciunea este pentru suflet ceea ce este sănătatea pentru trup.” (Francois de la Rochefoucauld)

Cât de plină ți-e găleata?

Standard

Autorii lucrării „Cât de plină ți-e găleata?”, Tom Rath și Donald.O. Clifton, pornesc de la Donald O. Clifton, profesor de psihologie la Universitatea din Nebrasca, care a studiat peste cinci decenii ceea ce  este pozitiv în comportamentul oamenilor. Așa a apărut, între 1990-2000, un nou domeniu de studiu: psihologia pozitivă, care își propunea studierea efectelor stărilor sufletești pozitive.

Tom Rath scrie în prefața lucrării amintite: „Pornind de la o metaforă de o simplitate deconcertantă, cea a unei „căni” și a unei „găleți”, teoria lui Don a avut implicații… și a influențat în mod nemijlocit existența a milioane de oameni. Motivul care explică această înrâurire puternică îl reprezintă credința sa nestrămutată că atât oamenii, cât și organizațiile pot beneficia cel mai mult atunci când atenția oamenilor se îndreaptă spre ceea ce este bun în comportamentul sau evoluția lor.”

În ce constă teoria cănii și găleții? Autorii o descriu astfel:

Fiecare dintre noi are o găleată invizibilă. Ea este permanent umplută sau golită, în funcție de ceea ce alții spun despre noi sau de comportamentul lor față de noi. Atunci când găleata ne este plină, ne simțim extraordinar. Când este goală însă, cădem pradă deznădejdii și ne simțim îngrozitor.

De asemenea, fiecare dintre noi are asupra sa o cană invizibilă. Când folosim această cană pentru a umple gălețile celor din jurul nostru – vorbind sau acționând în așa fel încât să le înmulțim stările sufletești pozitive – ne umplem și în același timp și găleata noastră. Când însă folosim această cană pentru a „șterpeli” din găleata altora – prin vorbe ori fapte care îi fac pe cei din jur să aibă mai puține stări sufletești pozitive – atunci ne diminuăm pe noi înșine…

Prin urmare, în fiecare moment al fiecărei zile, ne aflăm în fața unei alegeri: putem fie să ne umplem unul altuia găleata, fie ne băgăm cana în găleata celui de lângă noi. Este o opțiune esențială – o alegere care influențează profund relațiile cu semenii noștri, productivitatea muncii, sănătatea și fericirea. 

Teoria se bazează pe trei principii:

  1. Oamenii „funcționează” la parametri maximi atunci când gălețile lor sunt pline ochi și dau pe dinafară – și la parametri minimi atunci când aceste găleți sunt goale;
  2. La fiecare interacțiune cu semenii noștri, ne putem folosi cana fie pentru a umple, fie pentru a goli gălețile altora;
  3.  De fiecare dată când alegem să umplem gălețile persoanelor din jurul nostru, ne umplem și noi găleata  noastră.

Tatiana Vîntur

Obstacolul din drum

Standard

În vremuri străvechi, un rege dădu ordin, într-o bună zi, ca pe drumul cel mare al regatului să fie pus un bolovan uriaș. Apoi, regele s-ascuns și a urmărit să vadă dacă cineva va îndepărta din drum piatra uriașă.

obsacolCâțiva supuși de la curtea sa și câțiva negustori trecură pe acolo, dar ocoliră bolovanul. Cei mai mulți îl acuzau pe rege că nu păstrează drumul liber, dar nu au făcut  nimic pentru a-l elibera.

Apoi, regele zări venind pe drum un sărman, cărând în spinare o legătura mare de spice de orez. Apropiindu-se de bolovan, omul puse legătura jos și încerca să mute piatra la marginea drumului. Straduindu-se din greu, reuși în cele din urmă.

Pe locul unde fusese piatra, găsi un săculeț. În el se aflau mai multe monede de aur și o însemnare a regelui, care preciza că banii îi vor aparține celui care va îndepărta piatra. Sărmanul a păstrat banii și și-a urmat drumul.

Morala: Fiecare obstacol din drumul nostru în viață reprezintă o provocare și un prilej de a evolua. Fiecare reușită, fiecare depășire a unei greutăți ne oferă împlinire și mulțumire.

„Dacă găsești un drum fără obstacole, probabil că acel drum nu duce nicăieri.”

Tatiana Vîntur

Totul este în tine

Standard

O legendă veche spune că mai demult oamenii erau buni. Dar au profitat atât de mult de puterea divină din ei, încât Brahma – stăpânul tuturor zeilor – a decis să le ia această putere și să o ascundă într-un loc unde va fi imposibil de găsit. Tot ce i-a rămas să facă era să găsească ascunzătoarea potrivită. A fost convocat consiliul zeilor pentru a se găsi soluția.
Zeii au sugerat:
– De ce să nu îngropăm puterile omului în pământ?
Brahma a răspuns:
– Nu, nu vom face asta pentru că omul va săpa adânc și le va găsi.
Atunci zeii au spus:
– In acest caz, să le trimitem divinitatea pe cel mai adânc fund al oceanului.
Brahma a răspuns din nou:
– Mai devreme sau mai târziu omul va explora adâncurile oceanului și cu siguranță că o vor găsi și o vor aduce la suprafață.
Astfel zeii au concluzionat:
– Nici pământul, nici oceanul nu sunt locuri unde puterea divină să fie în siguranță, însă alte idei de ascunzătoare nu mai avem.
Brahma a exclamat dintr-o dată:
– Iată ce vom face cu divinitatea omului! O vom ascunde adanc înăuntrul lui pentru că este singurul loc unde nu va căuta.

De atunci încoace, conform legendei, omul a căutat în toată lumea, a explorat, a urcat și a săpat, căutând ceva ce a fost în tot acest timp în interiorul lui.

Eric Butterworth – Descoperă puterea din tine

Reguli despre fericire: Andrei Kurpatov

Standard

Andrei Kurpatov poate fi numit, fără a greși,  psihoterapeut popular.

Regulile, legile și pihologia sa au ajutat oamenii să înțeleagă mai bine anumite mecanisme ale vieții.

Câteva reguli despre fericire:

http://perfect-ask.com/reteta-fericirii-de-la-un-doctor-celebru-nu-va-risipiti-fortele-pentru-oamenii-care-nu-va-iubesc/

TV

Copacul cu probleme

Standard

De fiecare dată când ajungea acasă, Mike se ducea în gradină unde se apropia de un copac falnic și punea ceva într-un săculeț ce era prins de una dintre crengi.

Într-o zi, invită pe unul dintre cei mai apropiați colegi de la serviciu pentru cină.

„Scuza-mă un moment”, spuse Mike și se duse, ca în fiecare zi, lângă copacul din gradină unde puse ceva în săculeț.

„Nu te supăra, ce faci acolo?”, îl întrebă colegul.

„O, acesta este copacul meu cu probleme, mi-a răspuns. Îmi dau seama că nu mă pot feri de necazuri la muncă, dar știu un lucru: că ele n-au ce căuta în casa în care se află copiii și soția mea. Așa că le atârn în pom în fiecare seară când ma întorc acasă. A doua zi dimineața, le iau înapoi. Partea amuzantă este, a spus el zâmbind, că dimineața nu mai sunt tot atât de multe câte îmi amintesc că lăsasem cu o seara înainte.”

Sursa: http://www.zoneperformance.ro/copacul_cu_probleme.html

Tatiana Vîntur

Perseverență

Standard

O veche istorioară spune ca un om neprihănit a venit în Sodoma sperând să salveze cetatea coruptă.

A început să umble din casă în casă, din piață în piață, strigând pe fiecare stradă: „Oamenilor, pocăiți-vă! Ceea ce faceți voi este păcat. Aceasta vă va distruge, pe voi și copiii voștri!”

Oamenii râdeau, dar el continua să spună mereu, mereu aceleași cuvinte, fără ca cineva să-l bage în seamă.

Într-o zi un copil l-a oprit pe stradă și l-a întrebat: „Sărmane om, nu vezi că n-are rost?” „Da, văd”, a spus omul.

„Atunci de ce mai continui?”

„La început, a spus el, am crezut că-i voi putea schimba. Acum continuu să strig să nu mă schimbe ei pe mine!”

Tatiana Vîntur

Un început de bun augur!

Standard

Se spune că erau trei prieteni care îşi doreau să urce un munte. În vârful acestuia trăia un bătrân înțelept pe care îşi doreau să-l cunoască. La un moment dat ajung ei la o răscruce, iar fiecare și-a ales o altă cărare.

Primul a ales o cărare abruptă, ce urca drept către vârf. Nu-i păsa de pericole, dorea să ajungă la bătrânul din vârful muntelui cât mai rapid.

A doua cale nu era la fel de abruptă, însă străbătea un canion îngust şi accidentat. Iar cel de-al treilea a ales o cărare mai lungă, ce ocolea muntele şerpuind în pante line. După 7 zile, cel care urcase pe calea cea abruptă a ajuns în vârf extenuat, plin de răni sângerânde. Nerăbdător s-a aşezat să-şi aştepte prietenii. După o altă săptămână, ameţit de vânturile puternice care i se împotriviseră, ajunse şi al doilea. Se aşeză în tăcere lângă cel dintâi, aşteptând.

succes-icebergTrecură alte două săptămâni și sosi cel de-l treilea, cu faţa strălucindu-i de fericire, semn al unei profunde stări de linişte şi mulţumire interioară. Ceilalţi doi erau furioşi pentru că drumul lor a fost greu şi au avut mult de aşteptat, în timp ce drumul celui de-al treilea părea să fi fost o adevărată plăcere.

Aşa că, odată ajunși la bătrân, l-au întrebat care drum era cel mai bine ales.

– Ce ai învăţat tu? îl întrebă el pe primul.

– Că viaţa este grea şi plină de pericole şi greutăţi; că este plină de suferinţă şi adeseori ceea ce întâlnesc în cale îmi poate provoca răni. Că pentru fiecare pas înainte, trebuie să duc o luptă încrâncenată care mă sleieşte de puteri. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

– Da! ai ales bine… Iar tu, tu ce ai învăţat? îl întrebă pe al doilea.

– Că în viaţă multe lucruri mă pot abate din cale; că uneori pot să pierd drumul, ajungând cu totul altundeva decât doresc… dar dacă nu îmi pierd încrederea, reuşesc până la urmă. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

– Da! ai ales bine… Şi tu, ce ai învăţat? îl întrebă pe ultimul.

– Că mă pot bucura de fiecare pas pe care îl fac dacă aleg să am răbdare. Că, dacă privesc cu înţelegere, viaţa nu este o povară grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie să iau parte. Că iubirea care mă înconjoară din toate părţile îmi poate lumina sufletul dacă îi dau voie să pătrundă acolo. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

– Da! ai ales bine…

Uimiţi de răspunsurile bătrânului, cei trei prieteni au căzut pe gânduri. Şi au înţeles, în sfârşit, că la orice răscruce pot alege … iar viaţa fiecăruia este rezultatul alegerilor făcute.

(Sursa: https://florinrosoga.ro/blog/3-povestiri-scurte-de-viata/)

Alegeri bune și un început de bun augur!

Tatiana Vîntur – IȘJ Suceava