„Necontenit luăm viaţa de la început.” ( Michel de Montaigne)
Început de septembrie, început de școală, cu larma copiilor, încă îmbufnați (unii), nedumeriți, treziți devreme, pentru școala ce-i așteaptă… „Mi-a fost dor…”, „Avem dirigă nouă…”, „Iar note…”, „Nu uita…”, „Oare ce orar vom avea?”, „Când e prima vacanță?”. Griji, emoții, gânduri, năzuințe pentru unii, nostalgii pentru alții… Le încerc pe toate într-un scenariu ce se reia în fiecare toamnă, cu perseverență, repetitiv, cu înnoire, prospețime, energie și cu puterea, specifică oamenilor școlii, de a o lua din nou de la capăt….
Străzi aglomerate, șiruri de copii cu părinții de mână, copii cu mâinile ocupate (cu flori și ghiozdan se descurcă mai greu), chipuri vesele sau îngrijorate răspândesc vestea unui nou început, început pe care ni-l dorim mai aproape de firescul lucrurilor, cu sănătate și în pace!
Așteptată sau nu, mai nouă sau „de când e școala, școală”, modernă sau tradițională, cu clase în care creta scârție inconfundabil pe tabla neagră sau (și)cu clase „smart”, școala dă startul învățării în toate formele ei (ne-o dorim cu bucurie), competiției copiilor cu ei înșiși, reușitelor și creșterii în armonie, dă startul școlii în care fiecare copil să se regăsească.
Încep și eu școala!
„Mamă, tu în ce clasă ești?”, m-a întrebat fiica mea, la vârsta inocenței. N-am știut să răspund, fâsticindu-mă. Oare acum ce aș răspunde nedumeririi ei de a merge mereu la școală?! Această repetiție îmi place! Îmi place școala…!
Știu, însă, în ce an de școală sunt! Știu și numărul anilor…. Vigoarea e mai importantă!
Sunt anul în care noi, cadrele didactice, avem șansa de a ne reinventa, în care este necesar să ne însoțească pedagogia pozitivă, învățarea bazată pe atașament, ce pune accent pe conexiunea „minte, inimă, corp”, anul în care vom exersa împreună învățarea cu bucurie și încurajare, în care să rostim mai mult cuvinte care zidesc „Poți!”, „Ai reușit!”, „Ești minunat!”, „Continuă!”, „Apreciez ceea ce faci!”, „Bravo!”, „Cred în tine!”,„Ești important!”, „Vei reuși!”
Sunt în anul în care adaptarea și flexibilitatea în fața schimbărilor știute și neștiute (școala modulară, semestru unic, „Săptămâna verde” și toate celelalte (im)previzibile) ne vor ajuta să fim în actualitatea zilelor folosind creativ resursele personale, cele ale comunității educaționale și ale organizațiilor care învață, într-o transformare benefică și o metamorfozare continuă.
La început de an școlar le doresc tuturor copiilor să aibă drag de ceea ce fac zi de zi, an de an, să le placă școala, să-și construiască drumul cu temeinicie!
Adulților le doresc să alunge copiilor „spaimele” despre locul în care copiii cresc și-și pregătesc ziua de mâine, încurajând mai mult, apreciind ceea ce fiecare copil știe să facă, cu multă răbdare și încredere, cu iubire și înțelegere, îmbrățișându-i mai mult.
Iubiți-le stângăciile învățându-i perseverența!
La nevoie luați „ochelarii roz” pentru a vedea oportunități în dificultățile inerente.
Apropos! Specialiștii spun că: „Avem nevoie de 4 îmbrățișări pe zi ca să supraviețuim, 8 ca să ne menținem și 12 ca să creștem”.
Învățare cu bucurie și creștere, cu sănătate și în pace într-un an școlar valoros!
Vă îmbrățișez (de câte ori doriți)!
P.S. Mulțumesc pentru „Ca peștele în copac”, de Linda Lullaly Hunt, o invitație la ora de dirigenție pentru a face posibil imposibilul!
Prof. Tatiana Vîntur
Am ales să merg la deschiderea anului școlar într-o comunitate rurală, în contextul egalității de șanse și al accesului la educație. Copii și părinți împreună, ghiozdane în așteptarea cărților, amintiri și povești din vacanță, bucurii inocente ale bobocilor din clasa pregătitoare, forfotă și larmă în curtea școlii, firești de când e școala școală, într-o normalitate banală.
Educația FnonF 