„Cineva stă astăzi la umbră pentru că altcineva a plantat un copac cu mult timp în urmă.” (Warren Buffett)
Sesiune informală pentru viitorii lideri – 10 februarie 2022, ora 17.00
Participă coordonatorii de proiecte și programe educative din județul Suceava (opțional)
Elemente de management strategic – viziune, misiune, planificare, strategie, leadership
Sesiune Q&A
Înscrieri: Formularul trimis pe grupul „educatiafnonf”.
Moderator: Tatiana Vîntur
„Să nu te gândești niciodată că o mână de oameni, cărora le pasă, nu poate schimba lumea! Pentru că asta a și schimbat-o.” (Margaret Mead)
Într-un ocean ce mai contează o picătură? (Efectul sistemelor complexe spune că produce efecte și o picătură!)
Într-o mare de provocări se mai adaugă una – un concurs pentru funcțiile vacante de directori de școli, subiect de dezbateri, presupuneri, „lung prilej de vorbe și de ipoteze!”, vorba lui Topârceanu.
Analizat mai cu seamă prin prisma avantajelor, directorul de școală (nouă) este cel aflat în mijlocul (uneori la mijloc) evenimentelor școlii cu roluri multiple: de reprezentare, planificare, organizare, coordonare, monitorizare, diseminare, control, reglare, mediere, negociere, este manager, antreprenor, lider și câte alte roluri nu vor mai fi în sistemul nostru sau în cele aprofundate de bibliografia recomandată pentru concurs: ***John Hattie, „Învățarea vizibilă” – o experiență expusă din peste 1000 de şcoli, majoritatea din Noua Zeelandă şi Australia;
***John Senge, „Școli care învață” – om de știință american, a dezvoltat noțiunea de organizație de învățare (1990);
***Tony Bush, „Leadership și management în educație” – profesor de Leadership educațional în Malaysia și Marea Britanie.
Pentru cei cu experiență a fost (aproape) aceeași bibliografie și în ediția precedentă, (re)văzută în timp pare că accentuează nevoia de schimbare. Pentru ceilalți, aflați la debut, sunt abordări noi într-o multitudine de realități românești. De fapt aici e adevărata abilitate a unui director de școală românească!
Acestor titluri bibliografice li se adaugă componenta legislativă (din 2011, cu modificările și schimbările ulterioare), ce reprezintă 20 % din ponderea celor 50 de itemi (în unele articole apare formularea „temi” în loc de „itemi”) și cireașa concursului, care e un cireș adevărat, 60 % itemi cognitivi (de genul ce a fost mai întâi oul sau găina, lingura sau cuțitul, peștele sau acvariul, cerul sau pământul) care mai de care mai provocator. Chiar nu cred că pot fi cei 50 de itemi o barieră pentru dumneavoastră, dragi candidați, oricât de stresanți și alambicați ar fi!
Empatizez cu emoțiile dumneavoastră, cu grijile, așteptările și temerile, cu starea generată de dificultatea itemilor (pentru care aveți 120 de secunde/item, sună altfel față de 2 minute/item), cu starea generată de invizibilitatea unui virus ce-a dat o lume peste cap (lume în care să ne păstrăm lucizi), dar mizez pe capacitatea dvs. de „solving problems”, de căutător de resurse – a se citi comori (umane, financiare, timp), empatizez cu teama de „ce vor spune ceilalți” și cu stresul firesc al unui examen/concurs.
Dar să ne întoarcem la rolurile unui director și-l aleg doar pe cel de lider: viziune, gândire strategică, ancorare în realitate și acțiune, iar Lindsberg adaugă la calitățile unui lider: hotărât, curajos, optimist, înțelept, echilibrat, principial, carismatic. Mai adaug la toate acestea: asumarea riscurilor, prietenia cu schimbarea, prieten în egală măsură cu rațiunea și emoțiile, aspirația pentru binele comun, inspirație pentru ceilalți, persoana care inovează, dezvoltă, se preocupă mai mult de oameni.
Aceștia sunt directorii lideri! Aceștia veți fi în locurile în care aveți o nobilă misiune: să confirmați toate aceste calități.
Veți reuși!
Am convingerea, la fel ca fiecare dintre dumneavoastră, că experiența aceasta contează. E o experiență necesară (deloc suficientă), teoretică (mai mult decât practică), aprofundată (mai mult decât profundă). Face parte din acel „long life learning”, din ceea ce Nicolae Iorga spunea că „Școala cea mai bună este aceea în care înveți înainte de toate a învăța” sau așa cum spune Senge, școala este o „oragnizație care învață”.
Alături de aspirație vă doresc inspirație, încredere și maximă concentrare amintindu-vă că „Pesimistul se plânge de vânt. Optimistul se așteaptă să se schimbe. Liderul reglează pânzele. ” (John Maxwell)
Reglați-vă pânzele!
Inspector școlar prof. Tatiana Vîntur (critical friend)
Un nou început! Nimic nou, același confort. Aglomerație. Agitație. Grămadă de oameni în autobuz, totdeauna mai mulți decât ar fi civilizat, perfect pentru a ne schimba respirațiile.
Privesc, atât cât pot, la nivelul ochilor, și văd o mulțime de căciuli apăsate cu putere, până aproape de ochi. Par chipuri camuflate, dar care duc cu ele un mesaj; mesajele unor căciuli ce-și poartă la vedere „etichetele” triumfătoare ale unor pseudofirme.
Citesc pe una dintre ele: „Queen”, purtată, culmea, de un bărbat cu chip neglijent (am fost amabilă cu aprecierea). Recunosc că m-a provocat descoperirea cu iz regal așa încât mai găsesc una pe care scrie „I`m girl!”, „etichetă” pe fruntea unei doamne, ca o ironie pe care n-o înțelege (mi-am reprimat zâmbetul).
Caut iscoditor și mai găsesc la purtătorii căciulilor descrieri sintetizate în unul sau două cuvinte: „Swag” (fără stil) „King” (în exces) pentru vârste și apucături diferite, „YES”, cu simbolurile valutelor respective… sau „Cool”, precum și alte combinații pe care purtătorii căciulilor nu le deslușesc sensurile, căci nu înțeleg cum ar putea, o persoană de bun simț, să aibă o căciulă, iar pe fruntea lui să fie afișat…„F…k swag”?!
Toți sunt ceea ce nu sunt! Fără să vreau mă gândesc la „pălăriile gânditoare” ale lui Edward de Bono și le transform în „căciuli defăimătoare” purtate cu emfază de acești oameni.
Un tânăr nuanțat (puteam scrie colorat) strigă, cu mulți decibeli, șoferului: „Coboară o doamnă, la mijloc”, accentuând intenționat pe cuvântul doamnă, ceea ce în traducere însemna o bătrână ce-și purta cu decență „bertuța”. „O tempora…!”
Cu o zi în urmă afirmasem citându-l pe Paul Martinelli că „Universul se află într-o permanentă schimbare”. M-am înșelat! Sunt tot mai mai actuale versurile lui Păunescu: „cu căciulile pă frunte stăm de veacuri, ca un munte, în curbura arcului Carpați…”
Cobor în cele din urmă, derutată și neputinciaosă în a fi „agent al schimbării”.
În fond ce am eu cu căciulile lor? Am/Nu am, doar, cu purătorii lor pentru că au „căciuli defăimătoare”!
Autor Tatiana Vîntur
Educația FnonF 