Trei înţelepţi au pornit la drum, căci deşi erau consideraţi plini de înţelepciune în ţările lor, erau suficient de smeriţi pentru a considera că îşi vor putea lărgi orizonturile în această călătorie.
Nici nu au ajuns bine în ţara vecină când au văzut de la mare distanţă un zgârie-nori.
Oare ce putea fi acel obiect enorm, s-au întrebat ei.
Răspunsul firesc ar fi trebuit să fie: du-te şi descoperă singur. Da, dar acest lucru s-ar fi putut dovedi prea periculos. Dacă era ceva care explodează atunci când se apropie cineva de el?
Era mult mai înţelept să îşi dea seama despre ce este vorba înainte de a se apropia.
Drept urmare, cei trei au avansat diferite teorii, au examinat argumentele din toate unghiurile şi au respins contra argumentele pornind de la experienţa lor anterioară.
În cele dinurmă, ei au stabilit, pe baza aceleiaşi experienţe, că indiferent despre ce ar fi fost vorba, obiectul respectiva fost creat de nişte uriaşi și au ajuns astfel la concluzia că ar fi mult mai bine să evite complet această ţară.
De aceea, s-au întors acasă, convinşi că experienţa lor s-a îmbogăţit cu ceva.
Presupunerile afectează observaţia.
Observaţia alimentează convingerea.
Convingerea dă naştere experienţei.
Experienţa generează un anumit tip de comportament care, la rândul lui, confirmă presupunerile.
Anthony de Mello – Rugăciunea broaștei
Imagine: www.unsplash.com-James Kemp
Educația FnonF 