Arhive pe categorii: Conexiuni

Experientia docet! – workshop de dezvoltare personală

Standard

Dezvoltarea personală pare a fi o nouă „religie” ce răspunde nevoilor indentificate la nivel individual, tot mai variate și anevoios atinse. Ce este și ce nu este dezvoltarea personală? Cine sunt? (creativ, obiectiv și artistic), din perspectiva percepției senzoriale (ce aud?, ce văd?, ce miros?), raționale (ce gândesc?) și a reprezentărilor grafice.

DSC_0011Am pornit la drum cu 30 de adulți,  într-un prim workshop „Experientia docet!”, pentru a „fi cu 1% mai buni în 100 de feluri”, prin învățare reflexivă, experiențială și prin introspecție, în căutarea unor răspunsuri la întrebări „banale”: „Cine sunt eu?”, „Cum îmi reprezint prezentul pe axa Trecut-Viitor”, „Ce ne susține în căutarea unui țel?”

„Cheia succesului este să credem, în timp ce alții se îndoiesc; Să planificăm, în timp ce alții se joacă; Să învățăm, în timp ce alții dorm; Să decidem, în timp ce alții ezită; Să ne pregătim, în timp ce alții visează; Să începem, în timp ce alții amână; Să lucrăm, în timp ce alții își doresc; Să economisim, în timp ce alții risipesc; Să ascultăm, în timp ce alții vorbesc; Să zâmbim, în timp ce alții se încruntă; Să continuăm, în timp ce alții reununță!” (William Arthur Ward)

DSC_1081Dincolo de conținuturile workshop-ului s-au stabilit coordonatele dezvoltării personale – acțiune, creștere interioară, conștientizarea propriilor resurse, motivație intrinsecă, părăsirea zonei de confort, inspirație și intuiție sau altfel spus „Dacă azi ești exact ca ieri, poți spune ai identitate, dar nu te-ai dezvoltat!”

Răspunsul la întrebarea „Cine sunt eu?” a suscitat interesul participanților și răspunsuri amânate, iar pentru a vă răspunde vă propun povestioara următoare:

O femeie aflată în comă era pe punctul de a muri. O voce a întrebat-o:
– Cine ești?
Sunt soția primarului, a răspuns ea.
– Nu te-am întrebat a cui soție esti, ci cine ești tu.
Sunt mama a patru copii.
– Nu te-am întrebat a cui mamă ești, ci cine ești tu.
Sunt învățătoare.
– Nu te-am întrebat ce profesie ai, ci cine ești tu.

Și dialogul a continuat în același fel. Cine esti tu?”

Sunt creștină.
– Nu te-am întrebat care este religia ta, ci cine ești tu.
Sunt cea care a fost la biserică în fiecare zi și le-a dat de pomană celor sărmani.
– Nu te-am întrebat ce ai făcut, ci cine ești tu.

84329012_575002923342024_8346555872125648896_n

Când s-a trezit din comă, femeia s-a decis să afle cine este. Și astfel întreaga ei viață s-a schimbat.

Datoria voastră este să fiți. Nu să fiți cineva, nici să nu fiți nimic, ci pur și simplu să fiți.(Fragment de Anthony de Mello)

Împreună am învârtit „Roata vieții” și am reflectat la zborul pescărușului Jonathan (Richard Bach) – „o poveste pentru cei care își ascultă inima și nu trăiesc numai după reguli, cei pentru care efortul desăvârșirii înseamnă o răsplată în sine. Ei știu că viața adevarată se găsește dincolo de aparențe, de aceea locul lor este alaturi de Jonathan, încercând să-și depășeasca limitele.”

DSC_0047Am încheiat workshopul convinși fiind că pentru a clădi viitorul (personal și profesional) este nevoie de un al VI-lea simț – intuiția.

„Profesorul mediocru spune. Profesorul bun explică. Profesorul superior demonstrează. Profesorul adevărat inspiră! (William Arthur Ward)

Călătoria noastră continuă. Cei interesați sunt rugați să ni se alăture.

Tatiana Vîntur – coordonatorul workshopului (primul dintr-o serie de opt) de „open learning”.

 

Experientia docet!

Standard

Vineri, 31 ianuarie 2020, ora 13.00, la Colegiul Național „Ștefan cel Mare” Suceava, se va desfășura primul workshop de dezvoltare personală și leadership, „Experientia docet!”, pentru cei care caută un sens în călătoria către cunoaștere.

Picture2„Fii cu 1% mai bun în 100 de feluri!” pentru a inspira, nu pentru a preda; pentru a te implica, nu pentru a participa; pentru a face, nu pentru a avea; pentru a deveni, nu pentru a fi; pentru a oferi, nu pentru a primi; pentru a crește, nu pentru a acumula.

CE? Workshop de dezvoltare personală și leadership, „Experientia docet!” (gratuit).

PENTRU CINE? Pentru cei care caută un sens al călătoriei către cunoaștere.

CUI se adresează? Workshop-ul se adresează pentru maximum 25 de cadre didactice/coordonatori de proiecte sau programe educative/directori (care vor să inspire, nu să predea).

CÂND? Vineri, 31 ianuarie 2020, ora 13.00.

UNDE? Colegiul Național „Ștefan cel Mare” Suceava – aulă.

CÂT timp? 90 de minute

CINE? Tatiana Vîntur – formator național educație permanentă, voluntar SuperTeach (https://www.superteach.ro/vorbitori/tatiana-vintur/) și în programul MERITO (http://www.proiectulmerito.ro/).

RESURSE: JMT (Dezvoltare personală  – John Maxwell)

Workshop-ul face parte dintr-o serie de 8 activități de dezvoltare personală prin intermediul cărora vom răspunde la întrebări simple: Cine sunt? De unde vin? Ce ar trebui să fac? Încotro mă îndrept?

Înscrierea dumneavoastră se face folosind link-ul: https://docs.google.com/forms/d/1mjtKPj6yndeyn8IvdyXGUDoT2CMF9PGIcUD9dPJHqn4/edit

Workshopul face parte din oferta activităților metodice a I.Ș.J. Suceava- educație permanentă.

Tatiana Vîntur

 

Dezvoltare personală – resurse

Standard

Am deschis o nouă categorie a blogului – Conexiuni, categorie în care veți putea regăsi propuneri de lectură, de materiale video, recomandări ale unor resurse pe care le-am identificat, resurse educaționale online.

„Înainte de a primi, oferă!”

conexiuniVă aștept și propunerile/ sugestiile dvs. pe care să le împărtășim în călătoria cunoașterii.

În anul 2020 vă invit să parcurgeți și cărți de dezvoltare personală pentru dumneavoastră sau pentru elevii dumneavoastră.

Linkul spre articol este mai jos. Veți găsi la toate cărțile și un rezumat inclus (mergi pe linkul fiecăreia și poți accesa rezumatul cărții ca să afli mai multe despre fiecare).

Recomandările aparțin domnului Florin Roșoga (mulțumesc pentru generozitate), recomandări pe care le împărțășesc cu dumneavoastră.

14 cărți de dezvoltare personală pe care să le citești anul acesta

Lectură plăcută!

Tatiana Vîntur

Regulile creierului

Standard

Am descoperit lucruri interesante despre rolul învățării în funcționarea creierului.

Vă recomand „Regulile creierului” de John Medina:

https://books.google.ro/books?id=CEKTDwAAQBAJ&pg=PT110&lpg=PT110&dq=erich+kandel+invatare&source=bl&ots=oG-J2oDcwl&sig=ACfU3U1hEXmoaG5ZwePpvbquXrP0xM7Vbg&hl=ro&sa=X&ved=2ahUKEwjw0uKLwp7nAhWYycQBHXW9BXYQ6AEwAnoECAoQAQ#v=onepage&q=erich%20kandel%20invatare&f=false

De asemenea este interesant documentarul „Ce știm noi de fapt?”:

Noi sinapse!

Tatiana Vîntur

Pescărușul Jonathan Livingston

Standard

„Caută neîncetat să rămâi liber. Inima ta poate iubi tot ce doreşte. Viaţa nu are nicio valoare închisă între limite. Te desăvârşeşti mereu. În fiecare răsărit de soare se naşte ceva frumos. Călătoria aceasta nu are sfârşit.” (Pescărușul Jonathan, de Richard Bach)

La deschiderea Olimpiadei Naționale „Științele pământului”, ediția a XXIII – a, la Suceava, s-a adresat participanților, printre atâtea frumoase gânduri de bun venit și succes, urarea de a fi precum …pescărușul Jonathan Livingston, din cartea lui Richard Bach.

Un îndem pe care vi-l adresez și eu dumneavoastră, cu drag: Fiți precum pescăruşul Jonathan!

pescarusul-jonathan-livingston-editie-noua-completa-cu-un-capitol-final-inedit_1_fullsize„La o milă de ţăm, o barcă de pescari legase prietenie cu apa, iar chemarea pentru micul dejun scânteiase în aer până când apărură o mie de pescăruşi care încercau, zvâcnind şi zbătându-se, să obţină câteva firimituri de hrană.”

Printre pescăruşi, era unul care se interesa prea puţin de hrană. El avea alt ideal…

„Dar departe şi singur, străin de orice barcă şi ţărm, pescăruşul Jonathan Livingston exersa. […] Pentru cei mai mulţi pescăruşi, nu zborul contează, ci hrana. Dar pentru acest pescăruş, zborul era totul, nu hrana. Mai mult decât orice pe lume, pescăruşului Jonathan Livingston îi plăcea să zboare.”

Sigur că şi în lumea pescăruşilor există un conflict între generaţii…Mama îi spune: „De ce nu mănânci, fiule, ai ajuns numai pene şi os!”

Eroul nostru exersa toată ziua zborul:

„Când Pescăruşul Jonathan s-a întors la Stol, pe plajă era noapte târziu. Îmbătat de plăcere, mai făcu un luping la aterizare, însoţit de un tonou rapid, chiar înainte de a lua contact cu solul.”

Exerciţiile de zbor încep să-şi arate utilitatea:

„Când vor auzi de recordul meu, se gândea el, vor înnebuni de fericire. Viaţa are o altă semnificaţie acum! Ne putem ridica noi înşine din ignoranţă, putem deveni noi înşine fiinţe ale perfecţiunii, inteligenţei şi talentului.”

Sigur că realizările sale în domeniul zborului nu puteau fi privite cu ochi buni în neamul pescăruşilor. Este chemat la judecată.

„Pescăruşul Jonathan Livingston, în Centru pentru Ocară! […] Parcă-l pocnise cineva-n cap cu o scândură. I se muiară genunchii, i se pleoştiră aripile, urechile îi ţiuiau.”

Este condamnat la izolare printre ai săi,

„-…pentru cumplita sa nesăbuinţă, intona vocea solemnă, pentru violarea demnităţii şi tradiţiilor neamului pescăruşilor…”

Degeaba încearcă pescăruşul nostru să se justifice în faţa judecătorilor săi, incapabili de a năzui spre mai sus:

„-Nesăbuinţă? Fraţilor! Strigă el. Oare un pescăruş care descoperă şi urmează un sens în viaţă, un ţel mai înalt este nesăbuit? Mii de ani ne-am zbătut să obţinem peşte; acum, raţiunea vieţii noastre e alta- să ne desăvârşim, să explorăm, să fim liberi!”

Nimeni nu-l înţelege, toţi îl ignoră:

„-Frăţia noastră a încetat! Au intonat pescăruşii într-un singur glas şi, astupându-şi solemn urechile, i-au întors spatele.”

Nu izolarea e cel mai supărător lucru, ci ignoranţa de care nici măcar nu erau conştienţi cei din neamul său:

„Singura lui suferinţă nu era singurătatea, ci faptul că ceilalţi pescăruşi nu voiau să creadă în strălucirea zborului care-i aştepta; nu voiau să deschidă ochii şi să vadă.”

Tot exersând fel de fel de figuri de zbor şi de aterizare, Jonathan se zdrobeşte de o stâncă şi ajunge în altă lume, evident mai bună, aşa cum ne-o imaginăm şi noi, oamenii.

„Bănuieşti prin câte vieţi am trecut până să ne dăm seama că viaţa înseamnă mai mult decât hrană, luptă pentru putere, Stol?[…] Scopul nostru în viaţă este să  atingem acea desăvârşire şi s-o dezvăluim celorlalţi.[…] ne alegem lumea următoare în funcţie de ceea ce învăţăm în această lume.”

Important e ca din această lume să învăţam câte ceva…

„Dacă nu înveţi nimic, lumea următoare este întocmai ca aceasta, cu aceleaşi limite şi aceleaşi apăsătoare greutăţi pe care trebuie să le birui.”

Chiang, pescăruşul şef al unui stol din altă lume:

„Paradisul nu este un loc sau un timp. A fi desăvârşit – iată paradisul!”

Pescaruşul Chiang îl iniţiază pe Pescăruşul Jonathan Livingston în noua lume:

„Dacă vrei, putem începe să învăţăm cum să învingem timpul. Vei fi în stare să porneşti în sus şi să cunoşti ce înseamnă bunătatea şi dragostea.”

„…devenise elevul favorit al Starostelui însuşi, înghiţea idei noi ca un computer aerodinamic cu pene.”

În lumea desăvârşită în care ajunge, Jonathan îşi exersează trăsăturile de caracter decât însuşirile fizice.

„Cu cât îşi exersa mai mult bunătatea, cu cât încerca mai mult să cunoască natura iubirii, cu atât mai mult dorea să se întoarcă pe Pământ.”

Doreşte să se întoarcă pe Pământ. Pescăruşul Sullivan încearcă să-i tempereze elanul de reîntoarcere:

„Jon, tu ai fost proscris odată. Doar înţelegi adevărul proverbului: „Cu cât zbori mai sus, cu atât vezi mai departe”. Pescăruşii de la care ai venit stau pe Pământ cârâind şi luptându-se între ei. Sunt la o mie de mile de paradis şi tu vrei să le arăţi paradisul de acolo, de jos!”

Pescăruşul Sullivan şi Pescăruşul Jonathan Livingston sunt legaţi printr-o strânsă prietenie, dar ceva îi desparte. Jonathan vrea să se întoarcă în lumea de unde a venit şi să-i înveţe pe semenii săi desăvârşirea. Atunci, din păcate,

„Dacă învingem spaţiul şi timpul, ne vom fi distrus propria noastră frăţie. Dacă învingem spaţiul, rămânem numai cu Aici. Dacă învingem timpul, rămânem numai cu Acum.

Şi alţi pescăruşi încearcă să-şi depăşească limitele şi să-i înveţe pe alţii ceea ce ei ştiau deja să facă. Dar, cu ce urmări toate acestea…

„Pescăruşul Fletcher Lynd se izbi cu o viteză de peste două sute de mile la oră, de o faleză masivă de granit. Stânca i se păru o uriaşă de piatră care ducea spre altă lume. O explozie de teamă, de durere şi de întuneric, după care se trezi purtat la intâmplare, pe un cer foarte ciudat, uitând, amintindu-şi, uitând din nou; era trist şi mai ales, îi părea rău, nespus de rău.”

Pescăruşul Jonathan Livingston dispăruse în văzduh. Pescăruşul Fletcher continuă pe drumul deschis de prietenul său şi dă lecţii învăţăceilor înaripaţi:

„Pentru început, trebuie să înţelegeţi că un pescăruş este ideea nelimitată a libertăţii,[…] iar întregul vostru trup de la o aripă la alta nu este decât gândul vostru însuşi.”

Sursa: https://povestilelumii.wordpress.com

Tatiana Vîntur