Ziua Internațională a Conștientizării Autismului

Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului a avut loc în fiecare an, începând cu 9 septembrie 1989. Aceasta a fost desemnată de către Rezoluția 62/139 a Adunării Generale a Națiunilor Unite.

Rezoluția Zilei Internaționale de Conștientizare a Autismului a avut patru mari componente:

1. stabilirea zilei de 2 aprilie ca fiind ziua internațională;
2. participarea tuturor organizațiilor ONU, a statelor membre, a ONG-urilor și a tuturor organizațiilor publice și private la această zi;
3. creșterea gradului de conștientizare a autismului la toate nivelele societății;
4. transmiterea acestui mesaj tuturor statelor membre și celorlalte organe ale ONU de către Secretarul-General al ONU. (Wikipedia)

2 aprilie este, și în România, Ziua Conștientizării Autismului, o zi dedicată informării, dar mai ales asumării că autismul există, iar noi, organizații sau oameni simpli, autorități, avem datoria de a nu discrimina, de a înțelege, nu a respinge, de a realiza o educație incluzivă.

Detalii https://www.un.org/en/observances/autism-day

Vă invit să recomandați filmul Temple Grandin – povestea unei fete autiste pe care iubirea şi devotamentul mamei sale o ajută să devină o autoritate în profesia sa. Un film despre răbdare, înțelegere, perseverență, iubire față de copii și nevoile lor. (https://filmehd.se/temple-grandin-2010-film-online.html)

Tatiana Vîntur

Astăzi, despre Goga

Vă propun astăzi să citim o poezie scrisă de Octavian Goga.

Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Rășinari — d. 7 mai 1938, Ciucea) a fost un poet român, ardelean, politician de extremă dreaptă pro-nazist, antisemit și mason, prim-ministrul României de la 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938 și Membru al Academiei Române din anul 1920.

Am selectat trei poezii:
O lacrimă,

De-ar fi să-ţi împărţeşti odată
Tu bogăţiile ce ai,
Din toate darurile tale,
Ţi-aş cere-o lacrimă să-mi dai.

Mi-ai da atunci un strop de suflet,
Ce din adâncuri îmi răsare,
Căci numai din adâncul mării
Se pescuiesc mărgăritare…

Cărbunii

Cărbunii când ţi-or arde-n vatră
În seri de ani târzii şi goi,
Tu stând la lespedea de piatră
Să te gândeşti c-am ars şi noi…

Iar când din ochii de jăratic
Vor tresări scântei-scântei,
Să ştii că visul meu sălbatic
S-a mai aprins o dată-n ei.

De va veni la tine vântul

De va veni la tine vântul,

Purtând povestea mea amară,

Jelitul lui să nu te-nfrângă,

Mustrarea lui să nu te doară.

Nu-i vina ta, așa e scrisă

Nemilostiva lege-a firii:

Sărutul otrăvit al brumii

Omoară toamna trandafiri.

Și cine s-ar opri să plângă

O funză veștedă-n cărare

Când codrii freamătă alături

Și râd în răsărit de soare?

Mondial – De va veni la tine vântul

https://www.youtube.com/watch?v=NAsrpxxmzS0

Tatiana Vîntur

 

Astăzi, despre Nichita

Vă invit astăzi, pentru Școala de acasă, la o întâlnire culturală cu Nichita Stănescu.

„Dragă Nichita, ce sunt cărțile?”

„Ceea ce este iarba pentru pământ,

Ceea ce sunt peștii pentru mare,

Ceea ce sunt păsările pentru aer,

Ceea ce sunt cuvintele de dragoste pentru om.”

(Interviu cu Nichita Stănescu (fragment), realizat de Adam Puslojic)

Am selectat trei poezii:

Autoportret

Eu nu sunt altceva decât

o pată de sânge

care vorbeşte.

Din nou, noi

Bun, dar cu noi cum rămâne?

Ei au fost mari, tragici, sfinţi…

Ei au mâncat pâine,

părinţilor noştri le-au fost părinţi.

Dar noi, dar cu noi?…

Lor le-a fost frig, au pătimit,

au mers prin zăpadă, prin noroi,

au murit şi s-au nemurit.

Noi trăim, cu noi cum rămâne?

S-a hotărât ceva? S-a hotărât?

Când anume şi ce anume?

Suntem, dar ne este urât!

 

Rugăciunea

Iartă-mă şi ajută-mă

şi spală-mi ochiul

şi întoarce-mă cu faţa

spre invizibilul răsărit din lucruri.

Iartă-mă şi ajută-mă

şi spală-mi inima

şi toarnă-mi aburul sufletului,

printre degetele tale.

Iartă-mă şi ajută-mă

şi ridică de pe mine trupul cel nou

care-mi apasă şi-mi striveşte trupul cel vechi.

Iartă-mă şi ajută-mă

şi ridică de pe mine

îngerul negru

care mi-a îndurerat caracterul.

Resurse:

„Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi

tâmpla de stele, până când

lumea mea prelungă şi în nesfârşire

se face coloană sau altceva

mult mai înalt şi mult mai curând.” (fragment, Ce bine că ești, de Nichita Stănescu)

Tatiana Vîntur

Luciditate

Luciditate

de Tatiana Vîntur

 

Năzuim atâtea….,

Când ne este bine!

Ne gândim la bine

Când ne este rău!

„Eu, atotputernic,

Eu, cel nesmerit,

Caut nemurirea!

Sunt de neînvins!

Nu am timp de fleacuri,

Lucruri pământene;

Caut efemerul,

Timpul neștiut.

Dilatată-i clipa,

Plină de himere,

Și mut, mai departe,

Câte-un azimut.”

Bănuim că lumea,

Ea, e vinovată

De absurde fapte:

Eu, nu mai sunt Eu!

În lucida clipă,

Socotim averea:

O dună ne pare

Tot ce am făcut!

Măruntele lucruri

Capătă valoare!

Alergăm haotic

Să găsim un leac.

Întoarcem clepsidra.

Timpul ne apasă!

Cerșim îndurare:

„Vreau, doar, să trăiesc!”

Moment de rugăciune Urbi et Orbi

Sfântul Părinte Papa Francisc, într-un moment extraordinar de rugăciune, în timp de pandemie, ne-a spus tuturor: „Tu, Doamne, nu ne lăsa în voia furtunii.”, „Nu vă temeți!”. Papa Francis a rostit rugăciunea în Piața „Sfântul Petru” din Vatican, pustie, seara, cuprinsă de tăcere, pe ploaie, ca o metaforă a lacrimilor nepuțințelor noastre, amintindu-ne că „am mers mai departe nepăsători, crezând că rămânem sănătoși într-o lume bolnavă”.

Rugăciunea a fost anunțată de duminica trecută: „la un virus universal vrem să răspundem cu universalitatea rugăciunii”.

„Urbi et Orbi” (Către Cetate) se rostește în ziua de Paște, de Crăciun și doar în ziua alegerii sale ca urmaş al Sfântului Apostol Petru.

„Furtuna demască vulnerabilitatea noastră și lasă descoperite certitudinile false şi inutile cu care ne-am întocmit agendele, proiectele noastre, obişnuinţele şi priorităţile noastre. Ne dovedeşte cum am lăsat să adoarmă şi să ne părăsească ceea ce alimentează, susţine şi fortifică viaţa noastră şi comunitatea noastră. Furtuna scoate la suprafaţă toate propunerile prin care am „ambalat” şi uitat ceea ce a însufleţit spiritul popoarelor noastre; toate acele tentative de a anestezia obişnuinţe aparent „salvatoare”, incapabile să facă apel la rădăcinile noastre și să evoce memoria bătrânilor noștri, lipsindu-ne astfel de imunitatea necesară pentru a înfrunta adversitățile.

O dată cu furtuna s-a șters și machiajul acelor stereotipuri cu care acopeream „ego-urile” noastre, mereu preocupaţi de propria imagine; și a rămas descoperită, din nou, acea (binecuvântată) apartenență comună de la care nu ne putem sustrage: apartenența ca frați.”

Întreaga predică: http://angelus.com.ro/papa-francisc-predica-27032020/

Tatiana Vîntur

Ziua Internațională a Învățării Sociale și Emoționale

„Cine nu e capabil să-și stăpânească emoţiile, sau, spus la modul mai cuprinzător, trăirile, îl vor stăpâni ele pe el.” (Juliana Mallarat)

Ziua Internațională a Învățării Sociale și Emoționale (Social Emotional Learning -SEL) este celebrată pentru prima dată pe 27 martie 2020, la inițiativa unor organizații americane din statele Pennsylvania și New Jersey.

Învățarea socială  și emoțională (SEL) este procesul prin care copiii și adulții dobândesc și aplică eficient cunoștințele, atitudinile și abilitățile necesare pentru a înțelege și gestiona emoțiile, pentru a stabili și atinge obiective pozitive, a simți și a arăta empatie față de ceilalți, a stabili și a menține relații pozitive și luarea de decizii responsabile.

Competențele SEL se dezvoltă de-a lungul vieții noastre și sunt esențiale pentru succesul școlar, la locurile de muncă, în comunitățile noastre și permit indivizilor să contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea societății.

Detalii: http://www.selday.org

Exemple de conținuturi: (vezi programele de Consiliere și dezvoltare personală, Consiliere și orientare: Dezvoltare socio emoțională, Calitatea stilului de viață)

Clasa a V-a: Domeniul: Dezvoltare socio – emoțională: Emoții de bază/ emoţii diverse; Acordarea feedback-ului pozitiv.

Competențe specivice și activități de învățare:

***Analiza surselor de stres și a consecințelor acestuia asupra sănătăţii şi stării de bine
– analizarea unor texte scrise/ filme pentru identificarea factorilor generatori de stres și a efectelor stresului asupra vieții personale
– rezolvarea unor studii de caz prin exprimarea opiniilor despre situaţii în care stresul a avut efecte asupra sănătății și stării de bine
– crearea unor postere cu situaţii care produc stresul/situaţii care conduc la starea de bine;

***Acordarea feedback-ului pozitiv în relaționarea cu ceilalți
– jocuri de oferire a feed-back-ului pozitiv prin notarea calităților unui coleg pe fișe individuale de lucru
– exerciţii de completare de fraze: „Mi-a plăcut de tine atunci când…”, „Am învățat de la tine …”
– realizarea unui poster de tipul „Copacul recunoștinței” pentru a pune în valoare acele
calități/comportamente care au fost identificate la ceilalți ca fiind surse de învățare/ inspirație.

Resurse:

Manuale pentru consiliere și dezvoltare personală: https://educatiafnonf.wordpress.com/consiliere-si-orientare/

Comunicăm cu plăcere: http://www.unicef.ro/publicatii/sa-comunicam-cu-placere/

Comunicarea de criză: https://www.academia.edu/5874984/Cristina_Coman_Comunicarea_de_Criza

Inteligența emoțională: https://www.emag.ro/inteligenta-emotionala-daniel-goleman-editia-a-iv-a-9786064400727/pd/D4B6KJBBM/

100 de idei nonformale: http://www.scout.ro/wp-content/uploads/2013/10/Manual-100-de-idei-de-educatie-non-formala.pdf

Info Coronavirus:https://gov.ro/ro/info-coronavirus-covid-19

Printre activitățile inițiate în mediul virtual vă invit să provocați elevii dumneavoastră la activități specifice care-i familiarizează cu lumea emoțiilor, varietatea învățării și a relațiilor sociale.

„80% din succesul unui adult vine din inteligența emoțională”. (Daniel Goleman)

Tatiana Vîntur – IȘJ Suceava

 

Experiența „Bobul de muștar” versus „Responsabilitate pentru sănătate”

Un om drag îmi spune azi că este precum „un bob de muștar” în imensitatea lumii, exprimându-și astfel zădărnicia, neputința, teama, îndoiala, dilemele zilelor bântuite de virusul ce s-a abătut aupra omenirii, devenită din ce în ce mai încrezătoare în sine, în tot și în toate.

Argumentele mele, omenești, empatice, nu reușesc să-i spulbere anxietatea cu atât mai mult cu cât testul „negativ” nu-i înlătură simpomele virulente pe care le percepe de la propria-i familie, de la colegi, cadre medicale, trimiși cu mâinile goale în prima linie, de către „specialiști” ce-i îndeamnă să nu se teamă de un… „(nu pot reda epitetul) de virus”. Mi-am amintit de Hipocrate. Oare e desuet?!

Credința, chiar cât un bob de muștar, spune Biblia, este răspunsul la orice neputință, îți dă puterea să răstorni munții când toți cred că e zadarnic, face ca un miracol să se întâmple, îți dă speranțe în întunericul de smoală.

„Împărăţia Cerurilor este ca un bob de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ogorul său:  el este într-adevăr cel mai mic dintre toate seminţele (dintre cele ce erau cunoscute de gospodarii vremii, din Canaan), dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturi şi devine un copac (se cunoşteau două soiuri de plante de muştar, una de aproximativ 3 m şi alta de aproximativ 7,5 m), aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuibul între ramurile lui“. (Matei, 13:32) 

Așadar, mi-am amintit de credință. Oare e desuet?!

Dar cum să crești acest „copac”? M-am gândit la iubire, la adevăr, la altruism și dincolo de toate m-am gândit la responsabilitate. Oare e desuet?!

Copacul nu poate crește cu minciună, ură, egoism, lașitate. Oare e desuet?!

„În singurătate omul învață să își făurească un caracter puternic și să capete încredere în forțele proprii. În acea stare depinde doar de el și de semnele Cerului pentru a rămâne în viață”, spune Robinson Crusoe.

În aceste zile de izolare, autoizolare, de singurătate, autosingurătate, de însingurare, de tăceri ce sfredelesc mai puternic decât oricare alt țipăt mintea noastră, tăceri ce ne răsucesc mințile, avem răgaz pentru noi și pentru toți cei pe care-i iubim sau nu-i iubim, avem răgaz să ne rescoperim darurilor pe care fiecare le avem în noi înșine și, uneori, uităm să ne bucurăm, să le vedem.

Cred că e necesar să continuăm să învățăm, iar și iar, faptul că „înțelepciunea este pentru suflet ceea ce sănătatea este pentru trup” (Francois de la Rochefoucauld), valori de care avem cu toții nevoie, măcar cât bobul de muștar, prin educație. Oare e desuet?!

Vă invit, în perioada următoare, dragi înfăptuitori ai educației, în călătoria curcubeului R.E.S.P.E.C.T. (Responsabilitate. Educație. Siguranță. Preventie. Emoții. Comunicare. Toleranță) cu ceea ce e potrivit, să învățăm de la toate: „Învață de la umbră să taci și să veghezi, Învață de la stâncă cum neclintit să crezi… (…) Învață de la greier, când singur ești, să cânți, Învață de la Lună să nu te înspăimânți….”

Dați-mi un semn pentru a împărtăși experiența „Bobul de muștar” sau „Responsabilitate pentru sănătate”, fie și în Școala altfel sau în alt fel de școală.

Resurse suplimentare:

Povestea boabelor de muștar, de Cristina Chivarsie, în lectura lui Florian Pittiș http://martinmaia.blogspot.com/2018/04/povestea-boabelor-de-mustar-cristina.html

Volumul Participarea la democrație, unitatea de învățare Responsabilitate: https://www.living-democracy.com/ro/textbooks/volume-4/part-1/unit-2/

Tatiana Vîntur