A venit toamna! A venit…școala!
Emoții, griji, freamăt și aglomerație, străzi pline de copii, uniforme, ghiozdane, săli de clasă dichisite, părinți, bunici, profesori, într-o paradă nostalgică de toamnă.
A început școala!
Am ales să merg la deschiderea anului școlar într-o comunitate rurală, în contextul egalității de șanse și al accesului la educație. Copii și părinți împreună, ghiozdane în așteptarea cărților, amintiri și povești din vacanță, bucurii inocente ale bobocilor din clasa pregătitoare, forfotă și larmă în curtea școlii, firești de când e școala școală, într-o normalitate banală.
Fără să vreau îmi vin în minte propriile începuturi: prima zi de școală, de elev (o toamnă ploioasă, cu galben – arămiul frunzelor călcate de nerăbdarea copiilor), prima zi de școală, de profesor (o toamnă în care nu-mi găseam locul și starea, iar nodul din gât îmi amintea că sunt…profesoară), prima zi de școală, de director (din nou ploioasă, cu parfumul dumitrițelor din buchetele copiilor), prima zi de școală, de părinte (am ratat această zi, dar am dăruit-o altor copii). Prima zi de școală, de ani și ani, îmi stârnește și acum nostalgii…
Nicio toamnă nu seamănă cu alta! Nicio școală nu seamănă cu alta!
Cu toate acestea au câteva elemente în comun: copii nerăbdători, părinți grijulii, profesori creativi (mulți dintre ei), săli primitoare, pregătite special pentru bucuria primei zile de școală (destul de multe), autorități ce trec în revistă realizările și speranțele (toate), pilda semănătorului (poate să fi reanalizată în familie, în clasă), năzuințele unui an mai bun (totdeauna).
În comunitatea în care am fost, din ce în ce mai mică, autoritățile, prin PNDL, au reabilitat clădirile a două școli structuri, iar la o a treia lucrările încep săptămâna aceasta (după licitații și contestații). Grupurile sanitare sunt în interiorul școlilor, sălile sunt modernizate, încălzite, iarna, prin intermediul centralelor electrice sau cu lemne. Trebuie doar să-ți pese și să-i iubești pe copii.
În școala rurală copiii au așteptat să se reîntoarcă la școală. Eu chiar îi cred! În școala rurală părinții au ales să fie, azi, împreună cu ceea ce au mai scump pe lume – copiii. În școala rurală emoțiile începutului de an școlar sunt și pentru cadrele didactice care au puterea de a o lua de la capăt, cu fiecare nouă generație de copii. Școala asta e ca multe alte școli cu năzuințe și preocupări pentru ziua de mâine.
Un sat întreg (părinți, poliție, preot, primar) și-a dat întâlnire în curtea școlii, cu flori din florării sau din grădini dichisite, așa cum eu mă întorceam, cu ceva vreme în urmă, cu cârciumărese, crăițe, gladiole, dumitrițe sau trandafiri plăpânzi, ofiliți de căldura mâinilor ce-i țin tot mai strâns. E un mod de a-și arăta bucuria reîntâlnirii cu oamenii școlii.
Toamna și școala încep în luna a noua a anului, precum nașterea unui copil așteptat cu dragoste, iubire și speranțe, speranța că ceea ce semănăm acum vom culege peste o sută de ani!
Un an școlar cu sens pentru fiecare școală, un an școlar cu experiențe de învățare necesare și utile!
Călătorie plăcută în lumea cunoașterii, dragi elevi!
Prof. Tatiana Vîntur
Educația FnonF 