„Să nu te gândești niciodată că o mână de oameni, cărora le pasă, nu poate schimba lumea! Pentru că asta a și schimbat-o.” (Margaret Mead)
Într-un ocean ce mai contează o picătură? (Efectul sistemelor complexe spune că produce efecte și o picătură!)
Într-o mare de provocări se mai adaugă una – un concurs pentru funcțiile vacante de directori de școli, subiect de dezbateri, presupuneri, „lung prilej de vorbe și de ipoteze!”, vorba lui Topârceanu.
Analizat mai cu seamă prin prisma avantajelor, directorul de școală (nouă) este cel aflat în mijlocul (uneori la mijloc) evenimentelor școlii cu roluri multiple: de reprezentare, planificare, organizare, coordonare, monitorizare, diseminare, control, reglare, mediere, negociere, este manager, antreprenor, lider și câte alte roluri nu vor mai fi în sistemul nostru sau în cele aprofundate de bibliografia recomandată pentru concurs: ***John Hattie, „Învățarea vizibilă” – o experiență expusă din peste 1000 de şcoli, majoritatea din Noua Zeelandă şi Australia;
***John Senge, „Școli care învață” – om de știință american, a dezvoltat noțiunea de organizație de învățare (1990);
***Tony Bush, „Leadership și management în educație” – profesor de Leadership educațional în Malaysia și Marea Britanie.
Pentru cei cu experiență a fost (aproape) aceeași bibliografie și în ediția precedentă, (re)văzută în timp pare că accentuează nevoia de schimbare. Pentru ceilalți, aflați la debut, sunt abordări noi într-o multitudine de realități românești. De fapt aici e adevărata abilitate a unui director de școală românească!
Acestor titluri bibliografice li se adaugă componenta legislativă (din 2011, cu modificările și schimbările ulterioare), ce reprezintă 20 % din ponderea celor 50 de itemi (în unele articole apare formularea „temi” în loc de „itemi”) și cireașa concursului, care e un cireș adevărat, 60 % itemi cognitivi (de genul ce a fost mai întâi oul sau găina, lingura sau cuțitul, peștele sau acvariul, cerul sau pământul) care mai de care mai provocator. Chiar nu cred că pot fi cei 50 de itemi o barieră pentru dumneavoastră, dragi candidați, oricât de stresanți și alambicați ar fi!
Empatizez cu emoțiile dumneavoastră, cu grijile, așteptările și temerile, cu starea generată de dificultatea itemilor (pentru care aveți 120 de secunde/item, sună altfel față de 2 minute/item), cu starea generată de invizibilitatea unui virus ce-a dat o lume peste cap (lume în care să ne păstrăm lucizi), dar mizez pe capacitatea dvs. de „solving problems”, de căutător de resurse – a se citi comori (umane, financiare, timp), empatizez cu teama de „ce vor spune ceilalți” și cu stresul firesc al unui examen/concurs.
Dar să ne întoarcem la rolurile unui director și-l aleg doar pe cel de lider: viziune, gândire strategică, ancorare în realitate și acțiune, iar Lindsberg adaugă la calitățile unui lider: hotărât, curajos, optimist, înțelept, echilibrat, principial, carismatic. Mai adaug la toate acestea: asumarea riscurilor, prietenia cu schimbarea, prieten în egală măsură cu rațiunea și emoțiile, aspirația pentru binele comun, inspirație pentru ceilalți, persoana care inovează, dezvoltă, se preocupă mai mult de oameni.
Aceștia sunt directorii lideri! Aceștia veți fi în locurile în care aveți o nobilă misiune: să confirmați toate aceste calități.
Veți reuși!
Am convingerea, la fel ca fiecare dintre dumneavoastră, că experiența aceasta contează. E o experiență necesară (deloc suficientă), teoretică (mai mult decât practică), aprofundată (mai mult decât profundă). Face parte din acel „long life learning”, din ceea ce Nicolae Iorga spunea că „Școala cea mai bună este aceea în care înveți înainte de toate a învăța” sau așa cum spune Senge, școala este o „oragnizație care învață”.
Alături de aspirație vă doresc inspirație, încredere și maximă concentrare amintindu-vă că „Pesimistul se plânge de vânt. Optimistul se așteaptă să se schimbe. Liderul reglează pânzele. ” (John Maxwell)
Reglați-vă pânzele!
Inspector școlar prof. Tatiana Vîntur (critical friend)
Educația FnonF 