Lecții din Cernăuți (II) – Tatiana Vîntur

Standard

Lecții din Cernăuți – lecții de (puțină) istorie și de (multă) neuitare (II)

Bat inimi românești în Cernăuți, e drept, tot mai puține, dar viguroase prin trăirile și sentimentele pline de românism.

Nașterea orașului i se datorează domnitorului Alexandru cel Bun (1408), care nu are nici măcar un bust în orașul pe care l-a zămislit, ba mai mult, recent, autoritățile din Cernăuți au înlăturat din Piața Centrală panoul cu copia privilegiului acordat de domnitorul Alexandru cel Bun, mărturia primei atestări documentare a orașului, înlocuindu-l cu un uriaș drapel ucrainean, spun autoritățile că amintește tuturor despre „dorința puternică și mișcarea rapidă a statului nostru către Uniunea Europeană”.

Unele clădiri ale Cernăuți-ului, trezit de imperiul austro-ungar, din dorința ca un alt oraș din Bucovina să devină important, amintesc de „Mica Vienă” – clădiri robuste, maiestuoase, ornamente arhitecturale, pavaje cu trainica piatră cubică, toate atinse de vremuri și nenumărate vicisitudini, de nepăsare.

Alte locuri îmi amintesc de Iași, de pildă, zona parcului seamănă cu cea a Copului, iar biserica „Sfântul Nicolae” este asemenea mănăstirii de la Curtea de Argeș, dar cu cupole albastre.

„Ridică-ți ochii și privește efigiile clădirilor”!

Clădirile mai poartă încă mărturiile românilor ce au clădit cultura neamului românesc. „În această clădire, în anii 1858-1860, a învățat marele poet român MIHAI EMINESCU”.

„La balconul clădirii cânta Ciprian Porumbescu”, președintele societății „Arboroasa”, îmi spune Valentina, ce-mi ghidează călătoria către liceul românesc. „Parcă-l văd și eu cântând duios Balada”, spune ea, ori de câte ori trece prin fața „Palatului Național”.

Președintele „Arboroasei” și alți membri ai societății au fost întemnițați fiind acuzaţi de trădare de țară. (În timpul sărbătoririi a 100 de ani de la alipirea la Imperiul Habsburgic a fost organizată o contra demonstrație, în memoria morţii domnitorului Grigore Ghica. Societatea „Arboroasa“ a trimis o telegramă de condoleanţe primarului din Iaşi, primind drept răsplată pentru acest gest 600 de coroane de la ministerul de culte din Bucureşti.)

O statuie modernă, din fier forjat, străjuiește strada pietonală (strada Olha Iulianivna Kobîleanska, scriitoare ucraineană, născută la Gura Humorului), cu parfum de legendă din vremurile în care, se spune că, străzile se curățau cu măturoaie din ramuri de trandafiri, ba chiar alții spun că ar fi fost periodic parfumate…

Strașnice mărturii rostite sau ascunse în locuri doar de românii de aici știute, precum o cărămidă din podul casei Valentinei pe care stă scris, cu triumful înăbușit al neamului, „Patria, Bucovina”.

Nu vom înțelege prea multe până pașii nu vor zăbăvi îndelung pe aici. „Nu judeca pe cineva până nu ai umblat două luni în mocasinii săi.”

 „Iară nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub vremi”, spunea cronicarul Miron Costin, iar Cernăuți-ul stă mărturie că așa este.

Tatiana Vîntur

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s