Arhive pe categorii: Zile importnante

Ziua Internațională a Conștientizării Autismului

Standard

Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului a avut loc în fiecare an, începând cu 9 septembrie 1989. Aceasta a fost desemnată de către Rezoluția 62/139 a Adunării Generale a Națiunilor Unite.

autismRezoluția Zilei Internaționale de Conștientizare a Autismului a avut patru mari componente:

  1. stabilirea zilei de 2 aprilie ca fiind ziua internațională;
  2. participarea tuturor organizațiilor ONU, a statelor membre, a ONG-urilor și a tuturor organizațiilor publice și private la această zi;
  3. creșterea gradului de conștientizare a autismului la toate nivelele societății;
  4. transmiterea acestui mesaj tuturor statelor membre și celorlalte organe ale ONU de către Secretarul-General al ONU. (Wikipedia)

2 aprilie este, și în România, Ziua Conștientizării Autismului, o zi dedicată informării, dar mai ales asumării că autismul există, iar noi, organizații sau oameni simpli, autorități, avem datoria de a nu discrimina, de a înțelege, nu a respinge, de a realiza o educație incluzivă.

Detalii https://www.un.org/en/observances/autism-day

Vă invit să recomandați filmul Temple Grandin – povestea unei fete autiste pe care iubirea şi devotamentul mamei sale o ajută să devină o autoritate în profesia sa. Un film despre răbdare, înțelegere, perseverență, iubire față de copii și nevoile lor. (https://filmehd.se/temple-grandin-2010-film-online.html)

Tatiana Vîntur

Astăzi, despre Goga

Standard

Vă propun astăzi să citim o poezie scrisă de Octavian Goga.

Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Rășinari — d. 7 mai 1938, Ciucea) a fost un poet românardeleanpolitician de extremă dreaptă pro-nazist, antisemit și masonprim-ministrul României de la 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938 și Membru al Academiei Române din anul 1920.

Am selectat trei poezii:
O lacrimă,

De-ar fi să-ţi împărţeşti odată
Tu bogăţiile ce ai,
Din toate darurile tale,
Ţi-aş cere-o lacrimă să-mi dai.

Mi-ai da atunci un strop de suflet,
Ce din adâncuri îmi răsare,
Căci numai din adâncul mării
Se pescuiesc mărgăritare…

Cărbunii

Cărbunii când ţi-or arde-n vatră
În seri de ani târzii şi goi,
Tu stând la lespedea de piatră
Să te gândeşti c-am ars şi noi…

Iar când din ochii de jăratic
Vor tresări scântei-scântei,
Să ştii că visul meu sălbatic
S-a mai aprins o dată-n ei.

De va veni la tine vântul

De va veni la tine vântul,
Purtând povestea mea amară,
Jelitul lui să nu te-nfrângă,
Mustrarea lui să nu te doară.
Nu-i vina ta, așa e scrisă
Nemilostiva lege-a firii:
Sărutul otrăvit al brumii
Omoară toamna trandafiri.
Și cine s-ar opri să plângă
O funză veștedă-n cărare
Când codrii freamătă alături
Și râd în răsărit de soare?
Mondial – De va veni la tine vântul
Tatiana Vîntur

 

Astăzi, despre Nichita

Standard

Vă invit astăzi, pentru Școala de acasă, la o întâlnire culturală cu Nichita Stănescu.

„Dragă Nichita, ce sunt cărțile?”

„Ceea ce este iarba pentru pământ,

Ceea ce sunt peștii pentru mare,

Ceea ce sunt păsările pentru aer,

Ceea ce sunt cuvintele de dragoste pentru om.”

(Interviu cu Nichita Stănescu (fragment), realizat de Adam Puslojic)

Am selectat trei poezii:

Autoportret

Eu nu sunt altceva decât

o pată de sânge

care vorbeşte.

Din nou, noi

Bun, dar cu noi cum rămâne?

Ei au fost mari, tragici, sfinţi…

Ei au mâncat pâine,

părinţilor noştri le-au fost părinţi.

Dar noi, dar cu noi?…

Lor le-a fost frig, au pătimit,

au mers prin zăpadă, prin noroi,

au murit şi s-au nemurit.

Noi trăim, cu noi cum rămâne?

S-a hotărât ceva? S-a hotărât?

Când anume şi ce anume?

Suntem, dar ne este urât!

 

Rugăciunea

Iartă-mă şi ajută-mă

şi spală-mi ochiul

şi întoarce-mă cu faţa

spre invizibilul răsărit din lucruri.

Iartă-mă şi ajută-mă

şi spală-mi inima

şi toarnă-mi aburul sufletului,

printre degetele tale.

Iartă-mă şi ajută-mă

şi ridică de pe mine trupul cel nou

care-mi apasă şi-mi striveşte trupul cel vechi.

Iartă-mă şi ajută-mă

şi ridică de pe mine

îngerul negru

care mi-a îndurerat caracterul.

Resurse:

„Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi

tâmpla de stele, până când

lumea mea prelungă şi în nesfârşire

se face coloană sau altceva

mult mai înalt şi mult mai curând.” (fragment, Ce bine că ești, de Nichita Stănescu)

Tatiana Vîntur

Moment de rugăciune Urbi et Orbi

Standard

Sfântul Părinte Papa Francisc, într-un moment extraordinar de rugăciune, în timp de pandemie, ne-a spus tuturor: „Tu, Doamne, nu ne lăsa în voia furtunii.”, „Nu vă temeți!”. Papa Francis a rostit rugăciunea în Piața „Sfântul Petru” din Vatican, pustie, seara, cuprinsă de tăcere, pe ploaie, ca o metaforă a lacrimilor nepuțințelor noastre, amintindu-ne că „am mers mai departe nepăsători, crezând că rămânem sănătoși într-o lume bolnavă”.

Rugăciunea a fost anunțată de duminica trecută: „la un virus universal vrem să răspundem cu universalitatea rugăciunii”.

„Urbi et Orbi” (Către Cetate) se rostește în ziua de Paște, de Crăciun și doar în ziua alegerii sale ca urmaş al Sfântului Apostol Petru.

„Furtuna demască vulnerabilitatea noastră și lasă descoperite certitudinile false şi inutile cu care ne-am întocmit agendele, proiectele noastre, obişnuinţele şi priorităţile noastre. Ne dovedeşte cum am lăsat să adoarmă şi să ne părăsească ceea ce alimentează, susţine şi fortifică viaţa noastră şi comunitatea noastră. Furtuna scoate la suprafaţă toate propunerile prin care am „ambalat” şi uitat ceea ce a însufleţit spiritul popoarelor noastre; toate acele tentative de a anestezia obişnuinţe aparent „salvatoare”, incapabile să facă apel la rădăcinile noastre și să evoce memoria bătrânilor noștri, lipsindu-ne astfel de imunitatea necesară pentru a înfrunta adversitățile.

O dată cu furtuna s-a șters și machiajul acelor stereotipuri cu care acopeream „ego-urile” noastre, mereu preocupaţi de propria imagine; și a rămas descoperită, din nou, acea (binecuvântată) apartenență comună de la care nu ne putem sustrage: apartenența ca frați.”

Întreaga predică: http://angelus.com.ro/papa-francisc-predica-27032020/

Tatiana Vîntur

Ziua Internațională a Învățării Sociale și Emoționale

Standard

„Cine nu e capabil să-și stăpânească emoţiile, sau, spus la modul mai cuprinzător, trăirile, îl vor stăpâni ele pe el.” (Juliana Mallarat)

Ziua Internațională a Învățării Sociale și Emoționale (Social Emotional Learning -SEL) este celebrată pentru prima dată pe 27 martie 2020, la inițiativa unor organizații americane din statele Pennsylvania și New Jersey.

SEL dayÎnvățarea socială  și emoțională (SEL) este procesul prin care copiii și adulții dobândesc și aplică eficient cunoștințele, atitudinile și abilitățile necesare pentru a înțelege și gestiona emoțiile, pentru a stabili și atinge obiective pozitive, a simți și a arăta empatie față de ceilalți, a stabili și a menține relații pozitive și luarea de decizii responsabile.

Competențele SEL se dezvoltă de-a lungul vieții noastre și sunt esențiale pentru succesul școlar, la locurile de muncă, în comunitățile noastre și permit indivizilor să contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea societății.

Detalii: http://www.selday.org

Exemple de conținuturi: (vezi programele de Consiliere și dezvoltare personală, Consiliere și orientare: Dezvoltare socio emoțională, Calitatea stilului de viață)

Clasa a V-a: Domeniul: Dezvoltare socio – emoțională: Emoții de bază/ emoţii diverse; Acordarea feedback-ului pozitiv.

Competențe specivice și activități de învățare:

***Analiza surselor de stres și a consecințelor acestuia asupra sănătăţii şi stării de bine
– analizarea unor texte scrise/ filme pentru identificarea factorilor generatori de stres și a efectelor stresului asupra vieții personale
– rezolvarea unor studii de caz prin exprimarea opiniilor despre situaţii în care stresul a avut efecte asupra sănătății și stării de bine
– crearea unor postere cu situaţii care produc stresul/situaţii care conduc la starea de bine;

***Acordarea feedback-ului pozitiv în relaționarea cu ceilalți
– jocuri de oferire a feed-back-ului pozitiv prin notarea calităților unui coleg pe fișe individuale de lucru
– exerciţii de completare de fraze: „Mi-a plăcut de tine atunci când…”, „Am învățat de la tine …”
– realizarea unui poster de tipul „Copacul recunoștinței” pentru a pune în valoare acele
calități/comportamente care au fost identificate la ceilalți ca fiind surse de învățare/ inspirație.

Resurse:

Manuale pentru consiliere și dezvoltare personală: https://educatiafnonf.wordpress.com/consiliere-si-orientare/

Comunicăm cu plăcere: http://www.unicef.ro/publicatii/sa-comunicam-cu-placere/

Comunicarea de criză: https://www.academia.edu/5874984/Cristina_Coman_Comunicarea_de_Criza

Inteligența emoțională: https://www.emag.ro/inteligenta-emotionala-daniel-goleman-editia-a-iv-a-9786064400727/pd/D4B6KJBBM/

100 de idei nonformale: http://www.scout.ro/wp-content/uploads/2013/10/Manual-100-de-idei-de-educatie-non-formala.pdf

Info Coronavirus:https://gov.ro/ro/info-coronavirus-covid-19

Printre activitățile inițiate în mediul virtual vă invit să provocați elevii dumneavoastră la activități specifice care-i familiarizează cu lumea emoțiilor, varietatea învățării și a relațiilor sociale.

„80% din succesul unui adult vine din inteligența emoțională”. (Daniel Goleman)

Tatiana Vîntur – IȘJ Suceava

 

Primăvară cu mărțișoare

Standard

vadu mart2Am pornit la drum în realizarea acestui proiect de la ideea că anotimpul renașterii este preferatul copiilor, nu numai prin frumusețea sa dar și prin bogăția spirituală a sărbătorilor: 1 Martie cu al său mărțișor atât de îndrăgit,  8 Martie cu semnificația ei dragă.

Mărţişorul este o tradiţie veche românească de peste 8000 de ani, un obicei specific românesc moştenit de la daci, inexistent la alte popoare. Acest străvechi obicei îşi are originea în credinţele şi practicile agrare. Sărbătoarea lui are loc în prima zi a lui martie, considerată ca prima lună a primăverii. Simbol al primăverii, mărțișorul se confecţiona în casă din fire de cânepă sau lână unul roşu şi altul alb,  care se legau în formă de 8 şi se atârnau monede de aur sau argint, muguri, flori şi se legau la piept sau la gât, mână, picior în funcţie de zonă şi se purtau toată luna martie. Se credea despre ele că vor aduce noroc, fiind adevărate talismane protectoare şi binefăcătoare.

Vadu martisor1Astăzi suntem pe punctul de a pierde complet tradiţia mărţişorului. Nimeni nu mai confecţionează mărţişoare care să simbolizeze cu adevărat prospeţimea primăverii, victoria binelui asupra răului, curăţenie spirituală, renaşterea. Piaţa este invadată de kitsch-uri care nu au nicio legătură cu sărbătoarea primăverii și a  mărţişorului.

Cu aceste gânduri, de a păstra şi promova tradiţiile legate de mărţişor, am pornit în derularea acestui proiect. Cu gândul de a crea punți de legătură cu reprezentanții comunității locale prin dăruirea mărțișoarelor, pentru promovarea imaginii școlii în comunitate, atragerea părinților și implicarea lor în activități culturale.

Cine nu se bucură când oferă sau primeşte un mărţişor? Așa întâmpinăm primăvara cu încântare şi bucurie. Dăruind un mărţişor facem o bucurie cuiva, oferind din căldura sufletească şi din dragostea noastră.

În acest proiect am avut alături de noi pe doamna bibliotecară  Coman Andreea Corina de la U.A.T. Vadu Moldovei. Dumneaei a explicat elevilor semnificația mărțișorului, pornind de la data de 1 Martie care este în calendarul ortodox ziua Evdochiei, o femeie martir, numită şi Dochia. Sărbătoarea vine, de fapt, din perioada de dinaintea creştinătăţii, iar Dochia este un personaj păgân. Mărţişorul este o moştenire de la romani, cuvântul are origini latine şi este numele popular al lunii martie. În vechiul calendar roman 1 Martie era prima zi din an, atunci se desfăşurau serbările lui Marte, zeul forţelor naturii, al primăverii şi agriculturii. La traci, se sărbătorea zeul care a inventat fluierul, cultul său fiind legat de pământ, vegetaţie, flori, natură şi primăvară.

Copiii au realizat mărțișoare fel de fel, au interpretat mărțișoare muzicale, au realizat o expoziție în holul  primitor al primăriei  și apoi le-au oferit  cu mult drag  tuturor, aducându-și aminte câtă emoție au presărat în jur  și anul trecut cu acest gest. Astfel au vestit  Primăvara cea mult dorită cadrelor didactice, funcționarilor din cadrul Primăriei Vadu Moldovei, medicilor și asistentelor medicale  de la Spitalul comunal, polițiștilor locali, vânzătoarelor de la magazinele din apropierea școlii, farmaciștilor și persoanelor întâlnite în cale. Mărțișoarele împărțite cu dragoste  au adus speranță în sufletele celor mari. Iar cei mici au primit prăjituri, bomboane și fructe.

Iar  de 8 Martie  vom încheia acest proiect de suflet, sărbătorind ființa cea mai dragă la  Muzeul „Ion Irimescu”  din Fălticeni.

Coordonator de proiecte și programe educative, prof. înv. primar Dulgheriu Paula Veronica

Dragobete, poștașul dragostei

Standard

Traversăm o perioadă ciudată: anotimpuri amestecate, nici iarnă, nici primăvară, viruși, mulți oameni bolnavi, triști, îngrijorați…Ne încăpățânăm să nu renunțăm la zâmbet, să visăm, să iubim, să-i ajutăm și pe ceilalți să uite de necazuri, de griji, de frică. Să-i aducem în inimile noastre pe toți cei care sunt departe, în alte țări, să ne rugăm pentru ei și pentru noi toți. De aceea (și din multe alte motive), iubim românește și în acest an, de 24 februarie, de Dragobete. Parteneri dragi, elevii și cadrele didactice de la Școala Gimnazială „Ion Muceleanu” din Fântâna Mare și Școala Gimnazială „Ion Irimescu” Fălticeni.

Pentru cei mici și cei mari, am ales un rezumat al legendei lui Dragobete, scrisă de Floarea Cărbune în volumul Legende (De la Soare Apune la Soare Răsare). Legenda a fost culeasă de la Elena Dumitrache din localitatea Purani de Videle, jud. Teleorman).

20200221_113517„(…) Dragobete, după spusele bătrânilor, era feciorul unei preafrumoase femei, Dochia. Despre ea se credea că ar fi fost fiica lui Decebal şi…că însuşi Traian, Împăratul romanilor, ar fi dorit-o de soţie. Cine o vedea cu părul bălai împletit în cosiţele ce-i atârnau pe spate, cu ochii precum seninul cerului, cu obrazul alb ca marmura şi cu buzele roşii cu miresme de frăguţe, rămânea înmărmurit de frumuseţea ei. Fata locuia într-o colibă la poalele muntelui şi avea o turmă de mioare, pe care o ducea la păscut în poienile cu iarbă fragedă. (…) Pe 24 februarie a venit pe lume Dragobete. Ursitoare şi naşe i-au fost patru zâne: Primăvara, Vara, Toamna şi Iarna. Fiecare dintre ele i-au adus în dar ceea ce au crezut că-i mai frumos şi mai util în viaţă. Primăvara i-a semănat în inimă Iubirea, dăruindu-i prospeţimea florilor şi tinereţea fără bătrâneţe. Vara nu s-a lăsat mai prejos, şi i-a dăruit copilului căldura prieteniei, împlinirea dragostei şi dulceaţa fructelor. Zâna Toamnă i-a adus în dar un fluier ca să-i ţină de urât, dar care să-i şi înveselească pe oameni cu cântecele lui. În sfârşit, naşa Iarnă i-a ţesut un strai alb cu sclipiri de diamante. Ca cingătoare, i-a dăruit un brâu roşu…cusut cu perle. Straiul era astfel conceput, încât creştea odată cu flăcăul, rămânând alb ca neaua, oricât l-ar fi purtat. Pe la 19 ani, Dragobete avea părul negru ca noaptea şi ochii verzi precum iarba mătăsoasă de pe munte, vorba îi era dulce ca mierea, iar sărutul lui frigea ca jarul. Era un flăcău vesel, ce cânta din fluier şi iubea cu patimă fetele. Fecioarele, care îl întâlneau şi îi simţeau privirea vrăjită, uneori chiar sărutul de foc, se jurau că el venise de pe alt tărâm. Bătrânii spuneau că ar fi fost o scânteie de adevăr în cele afirmate de copile. Pentru că nimeni nu ştia cine îi este tată, se zvonea că ar fi fost zămislit de chiar Duhul muntelui. Dar, în creierul munţilor, într-o peşteră pe ai cărei pereţi creşteau „flori de piatră” în buchete albe, albastre, cenuşii, roz şi violet, trăia un bătrân înţelept care cunoştea secretul venirii lui pe lume. Într-o zi, pe când păştea oiţele în poiana în care fusese zămislit, băiatul s-a pomenit faţă în faţă cu Înţeleptul care i-a spus pe nume şi l-a îndemnat să-l urmeze. Înmărmurit de spaimă şi uimire, Dragobete l-a urmat fără a spune o vorbă. Devenindu-i ucenic, el a deprins învăţătura tainică de a citi în Cartea secretă a Naturii. Astfel, recunoştea plantele de leac, ştia a vorbi cu păsările, înţelegea semnele magice ale pădurii, nemaifiindu-i frică de fiarele sălbatice, al căror limbaj îi devenise cunoscut. Când a revenit printre oameni, aceştia l-au primit cu braţele deschise. Acum, mai mult ca altădată, trezea o iubire înfocată în inima tuturor fetelor, călătorea cu viteza gândului, şi se înfăţişa acolo unde era chemat. Bărbaţii îl îndrăgeau şi ei, dar nimeni nu înţelegea care era secretul de-i făcea să-l placă şi să nu fie geloşi pe el. Asta, până într-o zi, când un bătrân l-a dezvăluit. Pe vremea când era flăcău, în seara de 23 februarie, Dragobete li se arăta în vis feciorilor de însurat…şi-i învăţa secretele iubirii. Împărtăşirea secretului se făcea numai sub jurământ. Bătrânul a rupt tăcerea, întrucât avea peste 100 de ani şi considera a nu se mai afla sub jurământ. Legenda mai spune că, după sute de ani de vieţuire pe pământ, timp în care oamenii acestor meleaguri învăţaseră a iubi, iar învăţătura se transmitea din tată în fiu şi de la mamă la fiică, Duhul muntelui şi-a chemat copilul la pieptul său. La cererea lui, Maica Domnului l-a transformat într-o plantă magică, numită Năvalnic. Astfel, Dragobete, zis şi Năvalnic, doarme în „carnea” tatălui, renăscând în fiecare primăvară… Chiar şi acum, în mileniul trei, unele fete şi femei mai cred încă în puterea magică a năvalnicului. Ele poartă în sân o punguţă de mătase în care ţin preţiosul talisman. E un semn de preţuire şi de aducere aminte a celui care a fost Dragobete, Zeul iubirii la români. Vă întrebaţi ce s-a întâmplat cu Dochia? Răutăcioşii povestesc că ar fi devenit o babă rea şi încăpăţânată. Ei mai spun că, în luna martie ar fi îmbrăcat nouă cojoace şi a urcat cu oile pe munte. Pentru că era cald, ea a început a-şi da cojoacele jos, rând pe rând, iar într-o noapte geroasă s-a transformat în stană de piatră împreună cu turma sa. Alţii, mai înţelepţi, susţin că Dochia s-a dus la iubitul său, Muntele Ceahlău şi i-a cerut acestuia s-o transforme în stană de piatră… ca să fie veşnic împreună.„

86991758_2665911520309287_3904796558272495616_nSă revenim la proiectul nostru…Copiii și profesorii de la cele 3 școli partenere au desfășurat activități diverse, în perioada 17-24 februarie. S-au documentat la biblioteca școlii și pe Internet, au descoperit frumusețea acestei sărbători tradiționale românești, s-au întrecut în creativitate (au confecționat inimi, semne de carte, au scris mesaje), au împărtășit bucuria prieteniei și lucrului în echipă, apoi, adevărați poștași ai dragostei, au pornit la drum și au împărțit inimioarele (celorlalte școli, familiilor, vecinilor, celorlalți membri ai comunității). Sperăm că le-am descrețit frunțile !!

Adulții care i-au ajutat pe copii au fost părinți, bunici și profesori. Nu vă supărați pe mine, dar le vois scrie aici numele, cu mulțumiri: Axinia Maria, Țugui Magda, Loghin Felicia, Baciu Elena, Butnaru Ana, Bejenaru Simona, Ichim Mihaela, Ciucă Marinica, Gherman Roxana, Dascălu Nicoleta, Stoleriu Cristina, Pavăl Luminița, Anechiforesei Lăcrămioara, Lupu Maria, Filip Elena-Gabriela, Crăciun Cristina, Lencu Cristina, Mărian Mihaela, Agape Alin, Stan Doriana, Pașcovici Elena, Corduneanu Paraschiva, Pavăl Alina, Samsonescu Maria-Alina, Mucilenița Iuliana, Aioanei Ionuț, Gavrilescu Voica, Luncănița Maria.

Încheiem citind de pe inimioare:

„Te iubesc pentru că nu mă lași niciodată la greu!”

„Te iubesc pentru că ești tatăl meu!”

„Te iubesc și de Dragobete!”

„Te iubesc pentru că mi-ai dat viață!”

„Te iubesc pentru că ești mama mea!”

„Te iubesc pentru că ești cea mai bună prietenă!”

„Te iubesc pentru că îmi dai iubire, mă îngrijești și ești mama mea!”

„Te iubesc pentru că mă ajuți la greu, mă îngrijești și mă iubești!”

„Te iubesc pentru că ai avut încredere în mine, mereu!”

„Te iubesc, simplu!”

Dragii noștri, să fiți iubiți! – prof. Elena Pașcovici