Lecții din Cernăuți – Educația nu are hotare (III)

Standard

„Educaţia nu este răspunsul la întrebare. Educaţia este calea spre răspunsul la toate întrebările.” (William Allin)

Am pornit în călătoria învățării nonformale dincolo de granița județului Suceava, într-o perioadă tulbure, de întrebări și profunde frământări, într-o perioadă în care un nou cuvânt a primit girul dicționarului Collins, fiind declarat cuvântul englezesc al anului 2022, „permacrisis”, un neologism care indică „o perioadă prelungită de instabilitate și insecuritate”.

În această „permacrisis” astrele au conspirat astfel încât să susțin activități de formare pentru 20 de profesori diriginți, de etnie română, din regiunea Cernăuți, cu tema „Educație nonformală- managementul activităților educative”.

Nevoi diferite, abordări într-un puzzle al formării, dublate de adaptare și gestionarea emoțiilor, gestionarea riscurilor, în sunetul alarmelor sunt câteva dintre caracteristicile formării în vreme de război.

Pe tot parcursul proiectului USV, desfășurat în Cernăuți, în perioada 14 – 18 noiembrie 2022, mi-a revenit în minte obsesiv „Să nu uiți, Darie!”, un leitmotiv pentru miile și miile de oameni ce suferă pentru credința și demnitatea de a fi român – o lecție ce e necesar să o învățăm, nu din imaginație, ci din zbaterile zilnice ale celor care reușesc să rămână la suprafață precum uleiul deasupra apei.

Limba românească, tradițiile, iubirea de țară și de neam ne fortifică rădăcinile, fiind necesar să învățăm să le prețuim mai mult, fără a fi patetici.

Profilul profesorului diriginte ideal seamănă în oricare colț al lumii, creionat din perspective diferite.

Elevii și-l doresc generos și prietenos, cu note de 12 (nota maximă în sistemul de învățământ ucrainean), cu vacanțe prelungite, fără teme acasă, prieten, cu inimă mare și multe, multe calități.

Ideal ar fi să fie un maestru al conținuturilor, capabil să stabilească relații trainice, să inspire și să motiveze, să fie un model, să dăruiască timp, dragoste, încurajare și sprijin, să învețe mereu, altfel spus să-ți întindă mâna, să -ți deschidă mintea și să-ți atingă inima.

Stagiul de formare Competențe complementare în contextul actual în unitățile de învățământ cu predare în limba română din Regiunea Cernăuți (Ucraina) propus de Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava mi-a amintit, mai ales acum, de necesitatea satisfacerii nevoilor mai mici, generatoare de comportamente ce motivează pentru a atinge vârful autorealizării.

Duc cu mine dorul neostoit al discipolilor mei de graiul românesc, tot mai puțin auzit, dorul de pace și tihnă, dorul de a învăța în limba mamei, pe copiii de acasă și de la școală, dar și mesajul, către noi toți, de a aprecia mai mult liniștea caselor noastre, căldura focului ce arde-n sobă, bucuria fiecărei zile, cu bune și rele, puterea de a aprecia și mulțumi pentru toate darurile pe care le-am primit de la Dumnezeu.

Tatiana Vîntur

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s