Am plantat viitorul de mâine

Standard

„Eu sunt eu plus ceea ce mă înconjoară, și dacă nu am grijă de cea din urmă, nu am grijă de mine.”
-José Ortega y Gasset, din Meditații despre Don Quijote

Și dacă nu avem grijă de cele din urmă, nu suntem noi sau cel puțin ne degradăm, cu atât mai mult dacă nu le recunoaștem pe acestea din urmă. Cel mai probabil, dacă nu trăiți în deșert sau tundră, e suficient un pas sau poate zece în afara casei voastre ca să vedeți undeva un copac sau chiar să vă aflați lângă el. Deci, admitem că printre „acele din urmă” natura e mereu acolo, ubicuă. Prin urmare, trebuie să avem grijă de ea ca având grijă nu de o entitate distantă, ci de un organ de-al nostru, sau mai precis, ca și cum am fi un organ de-al său, ceea ce și suntem. Într-unul din discursurile sale, filosoful Alan Watts vorbește despre eroarea omului de a crește sub percepția că suntem „centre izolate de conștiință și acțiune”, că suntem plasați într-o lume care nu ne reprezintă, ci ne e străină sau pe care chiar o confruntăm când de fapt, suntem construcție a întregului univers, așa cum un val este construcție a întregului ocean.

Aducem aceste idei, mai degrabă „filosofic ecologice” decât pur ecologice ca să evităm disparitatea dintre apariție și adevăr, mai concis ca să nu lăsăm dubiu de superficialitate și, mai mult, ca să atribuim scopul acestui articol, de a împărtăși un „împreună” și de a antrena un altul. Prin acestea și întru acestea ne-am adunat o mână de oameni, 50 de elevi și 8 profesori de la Colegiul „Alexandru cel Bun” Gura Humorului, pe data de 14 aprilie 2021 ca pentru câteva ore să ne încredințăm naturii. Am reușit cu mușchii noștri atrofiați de pandemie, cu elanul dat de vremea ce stătea să plouă și cu multă bunăvoință să plantăm 2000 de molizi și brazi pe cantonul Mămuca, sprijiniți și îndrumați de echipa Romsilva. Activitatea a fost organizată de Consiliul Școlar al Elevilor de la Colegiul „Alexandru cel Bun” Gura Humorului.

Am și tremurat până ce ne-am dat seama că acest sport al săpatului servește bine ca producător de căldură, încât se găsea câte unul din noi să lupte pentru dreptul de a face vatra sau un altul în încercarea de a face rost de o sapă. Am și râs, dându-ne seama că până și câte o groapă se poate „fura” în spiritul amuzamentului sau al unui fel de competitivitate pe care am regăsit-o neașteptat de densă și de benefică între micile echipe. Am învățat câte un pic din noi și din ceea ce ne înconjoară și deci, am avut grijă de noi, având grijă de cea din urmă și privind-o ca pe ceva mai mult decât un exterior, o fațadă vie a unei păduri vechi ce avea să se renască. Dacă nu vedem și simțim măcar câte un pic în felul acesta, milioane de acri de pădure tot vor fi tăiați pentru hârtii pe care să le umplem cu informații, și nu se vor înlocui așa cum natura are nevoie de om să o facă.

Activitatea a fost pentru mulți o aducere de nouă luciditate, o prezență în afara trupului și prin aceasta s-a observat primirea caldă a ei și buna-cuviință, buna intenție și buna cooperare, pe scurt, tot binele ce credem că a reprezentat participarea la acest proiect.

„Deși totul a început cu o simplă propunere și o dezbatere de moment, ușor, ușor, noi, cei din CȘE, am reușit să punem în practică acea simpla idee inițială și să o transformăm în curenta activitate minunată pe care cei de la Romsilva ne-au oferit ocazia să o realizăm. In principal am învățat ca schimbare începe de la noi, tinerii, iar dacă fiecare in parte va pune o cărămida, vom reuși împreuna sa construim ceea ce ne-am propus.
Asta înseamnă tinerețea, să vrei să schimbi lumea în care trăiești, sa găsești metode prin care sa faci acest lucru și să nu te oprești niciodată din a visa și a fi liber, iar acest lucru l-a dovedit fiecare elev care și-a rupt o bucățică din timpul său pentru a face un bine societății. AM PLANTAT ASTĂZI VIITORUL DE MÂINE“ (Golea Raluca, clasa a 11-a A)

„Fiind un om de-al muntelui, am observat în detaliu procesele care pun în pericol integritatea si sănătatea naturii: tăierile excesive și aruncarea gunoaielor în pădure. Lumea nepăsătoare în care trăim nu ar trebui să ne demoralizeze, ci ar trebui sa ne încurajeze să punem mâna și să contribuim cum ne stă în putere la remedierea situației. Pentru noi asta s-a materializat în plantarea a 2000 de puieți de brad si de molid pe suprafața unui teren de 0.5 ha în zona Capu Câmpului. Nu putem salva o pădure din calea defrișării, dar putem planta alta în schimb! (Flutur Mihnea, clasa a 9-a A)

„Sentimentul pe care l-am avut pe toată perioada activității a fost libertatea, o libertate entuziasmată și entuziasmantă. Vedeam, simțeam, știam că suntem cu toții acolo cu șăpcutele verzi, cu legăturile de copăcei în mâini, cu uneltele si cu micuneltele secrete- inimile. Nu cred că au mai trecut vreodată 6 ore atât de repede si de ușor. Am fost acolo, cu toții, sa ajutăm cum am putut jumătatea noastră mai bună, natura. Pentru că așa face orice musafir respectabil.” (Radu Ștefana, clasa a 11-a D)

„Pentru mine, activitatea alături de prietenii noștri de la ROMSILVA a avut un impact atât în a întări relațiile dintre elevii liceului, necesitatând să lucrăm în echipă pentru a reîmpăduri un versant dar și în viitorul planetei, cu toții contribuind la crearea unui viitor cât mai sănătos atât pentru noi cât și pentru viitorii locuitori ai Terrei” (Cimpoieș Fabian, clasa a 10-a H)

„Activitatea de împădurire mi s-a părut cel mai bun mod de a-i aduna împreună pe elevi, într-un mod regulamentar în această perioadă, deoarece activitatea s-a bazat pe muncă în echipă, așadar a existat și multă comunicare . Eu, cel puțin, am reușit să comunic foarte mult cu cei din jurul meu, am râs foarte mult și m-am distrat plantând copăceii.” (Varvaroi Dalia, clasa a 11-a A)

„În general, voluntariatul este cunoscut drept o ocazie de a interacționa cu cei din jurul nostru și, în același timp, de a îmbunătăți cât de cât lumea în care trăim. Pot spune că acest lucru a fost evidențiat și în timpul activității de împădurire realizate cu ajutorul CȘE, eveniment ce l-am privit drept o oportunitate de a-mi modifica puțin rutina. Am pornit la drum dimineața devreme, sperând că mă voi bucura de această experiență. Așa s-a și întâmplat, întrucât interacțiunile cu colegii și profesorii mei au fost exact ceea ce aveam nevoie: o vorbă bună și un zâmbet. Printre rânduri am reușit să strecurăm și câte un băduț plantat, astfel că bunele noastre intenții au putut fi observate la final. Deși vremurile nu sunt tocmai favorabile apropierii fizice, pot spune că, în urma acestei activități, am rămas cu amintiri, povești și puțin suport moral, necesare timpurilor actuale. Mă bucur că am putut face parte din această echipă și sper că în viitor voi putea lua parte la alte activități de acest gen în urma cărora să zâmbind atât noi, cât și natura.” (Carpiuc Gabriela, clasa a 10-a B)

Dumitrache Maria, clasa a 11-a A
Golea Raluca, clasa a 11-a A
Colegiul „Alexandru cel Bun” Gura Humorului

Prof. Elena Solonaru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s