Ziua Internațională a Limbii Materne

Standard

„Limba este întâiul poem al unui popor.” (Lucian Blaga)

„Limba română e actul meu de naştere, eu sunt fiinţă sub măslinul ei, care rodeşte de două mii de ani, dreptul meu e să-i ţin dealul verde şi bătut de soare şi să stau în genunchi sub ploaia cântecelor ce ţâşnesc din ea.” (Fănuş Neagu)

Limba maternă este prima limbă învățată de o persoană de obicei în copilărie, în familie. Aceasta poate fi diferită de limba oficială a țării în care trăiește familia. În timpurile moderne unii părinți își învață copiii să vorbească o altă limbă decât cea vorbită în comunitate sau limba maternă a părinților.

În 1952, în Bangladesh, patru studenți și-au sacrificat viața luptând pentru a recunoaște bengaleza ca limba națională a Bangladeshului. Acest exemplu a condus la declararea zilei de 21 februarie ca  Ziua Internațională a Limbii Materne fiind adoptată de Adunarea Generală a UNESCO în 2000 pentru a consolida rădăcinile lingvistice și pentru a promova și încuraja diversitatea lingvistică.

Potrivit www.unesco.org, se estimează că cel puţin 43% din cele 6.000 de limbi vorbite în lume sunt pe cale de dispariţie. Doar câtorva sute de limbi le-a fost acordat cu adevărat un loc în sistemele educaţionale şi în domeniul public, iar mai puţin de o sută de limbi sunt folosite în lumea digitală.

Ziua internaţională a limbii materne a fost sărbătorită în fiecare an începând din februarie 2000, ca urmare a adoptării Rezoluţiei 37 în cadrul celei de-a treizecea sesiuni a Conferinţei Generale a UNESCO, din noiembrie 1999. Cu acest prilej, statele membre UNESCO s-au angajat să contribuie la protecţia şi revigorarea bogatei diversităţi culturale prin promovarea limbilor ca formă de comunicare, interacţiune şi înţelegere între diferite popoare. La 16 mai 2007, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite prin Rezoluţia 61/266 a solicitat statelor membre „să promoveze conservarea şi protecţia tuturor limbilor utilizate de către popoarele lumii”. 

„Limbă preasfântă, mereu neînfrântă, Simplu vorbită de zei – Iară şi iară senin mă-nfioară Dulce melodica ei. Limbă de pâine, de neam ce rămâne, Casă cu masă în prag – Cântă şi plânge, când roua o frânge Ramură verde de fag. Limbă de pace, de suflet ce tace Neînfricat şi imens – Creşte pământul şi umple cuvântul Cu adevăr şi cu sens. Limba maternă, ca floarea eternă De busuioc şi de dor – Dor de ţărâne şi de doine bătrâne, De freamătul codrilor.” (Dumitru Matkovschi, Limba maternă)

Tatiana Vîntur

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s