Astăzi, despre Nichita

Standard

Vă invit astăzi, pentru Școala de acasă, la o întâlnire culturală cu Nichita Stănescu.

„Dragă Nichita, ce sunt cărțile?”

„Ceea ce este iarba pentru pământ,

Ceea ce sunt peștii pentru mare,

Ceea ce sunt păsările pentru aer,

Ceea ce sunt cuvintele de dragoste pentru om.”

(Interviu cu Nichita Stănescu (fragment), realizat de Adam Puslojic)

Am selectat trei poezii:

Autoportret

Eu nu sunt altceva decât

o pată de sânge

care vorbeşte.

Din nou, noi

Bun, dar cu noi cum rămâne?

Ei au fost mari, tragici, sfinţi…

Ei au mâncat pâine,

părinţilor noştri le-au fost părinţi.

Dar noi, dar cu noi?…

Lor le-a fost frig, au pătimit,

au mers prin zăpadă, prin noroi,

au murit şi s-au nemurit.

Noi trăim, cu noi cum rămâne?

S-a hotărât ceva? S-a hotărât?

Când anume şi ce anume?

Suntem, dar ne este urât!

 

Rugăciunea

Iartă-mă şi ajută-mă

şi spală-mi ochiul

şi întoarce-mă cu faţa

spre invizibilul răsărit din lucruri.

Iartă-mă şi ajută-mă

şi spală-mi inima

şi toarnă-mi aburul sufletului,

printre degetele tale.

Iartă-mă şi ajută-mă

şi ridică de pe mine trupul cel nou

care-mi apasă şi-mi striveşte trupul cel vechi.

Iartă-mă şi ajută-mă

şi ridică de pe mine

îngerul negru

care mi-a îndurerat caracterul.

Resurse:

„Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi

tâmpla de stele, până când

lumea mea prelungă şi în nesfârşire

se face coloană sau altceva

mult mai înalt şi mult mai curând.” (fragment, Ce bine că ești, de Nichita Stănescu)

Tatiana Vîntur

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s