Experiența „Bobul de muștar” versus „Responsabilitate pentru sănătate”

Standard

Un om drag îmi spune azi că este precum „un bob de muștar” în imensitatea lumii, exprimându-și astfel zădărnicia, neputința, teama, îndoiala, dilemele zilelor bântuite de virusul ce s-a abătut aupra omenirii, devenită din ce în ce mai încrezătoare în sine, în tot și în toate.

Argumentele mele, omenești, empatice, nu reușesc să-i spulbere anxietatea cu atât mai mult cu cât testul „negativ” nu-i înlătură simpomele virulente pe care le percepe de la propria-i familie, de la colegi, cadre medicale, trimiși cu mâinile goale în prima linie, de către „specialiști” ce-i îndeamnă să nu se teamă de un… „(nu pot reda epitetul) de virus”. Mi-am amintit de Hipocrate. Oare e desuet?!

Credința, chiar cât un bob de muștar, spune Biblia, este răspunsul la orice neputință, îți dă puterea să răstorni munții când toți cred că e zadarnic, face ca un miracol să se întâmple, îți dă speranțe în întunericul de smoală.

„Împărăţia Cerurilor este ca un bob de muştar, pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ogorul său:  el este într-adevăr cel mai mic dintre toate seminţele (dintre cele ce erau cunoscute de gospodarii vremii, din Canaan), dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturi şi devine un copac (se cunoşteau două soiuri de plante de muştar, una de aproximativ 3 m şi alta de aproximativ 7,5 m), aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuibul între ramurile lui“. (Matei, 13:32) 

Așadar, mi-am amintit de credință. Oare e desuet?!

Dar cum să crești acest „copac”? M-am gândit la iubire, la adevăr, la altruism și dincolo de toate m-am gândit la responsabilitate. Oare e desuet?!

Copacul nu poate crește cu minciună, ură, egoism, lașitate. Oare e desuet?!

„În singurătate omul învață să își făurească un caracter puternic și să capete încredere în forțele proprii. În acea stare depinde doar de el și de semnele Cerului pentru a rămâne în viață”, spune Robinson Crusoe.

În aceste zile de izolare, autoizolare, de singurătate, autosingurătate, de însingurare, de tăceri ce sfredelesc mai puternic decât oricare alt țipăt mintea noastră, tăceri ce ne răsucesc mințile, avem răgaz pentru noi și pentru toți cei pe care-i iubim sau nu-i iubim, avem răgaz să ne rescoperim darurilor pe care fiecare le avem în noi înșine și, uneori, uităm să ne bucurăm, să le vedem.

Cred că e necesar să continuăm să învățăm, iar și iar, faptul că „înțelepciunea este pentru suflet ceea ce sănătatea este pentru trup” (Francois de la Rochefoucauld), valori de care avem cu toții nevoie, măcar cât bobul de muștar, prin educație. Oare e desuet?!

Vă invit, în perioada următoare, dragi înfăptuitori ai educației, în călătoria curcubeului R.E.S.P.E.C.T. (Responsabilitate. Educație. Siguranță. Preventie. Emoții. Comunicare. Toleranță) cu ceea ce e potrivit, să învățăm de la toate: „Învață de la umbră să taci și să veghezi, Învață de la stâncă cum neclintit să crezi… (…) Învață de la greier, când singur ești, să cânți, Învață de la Lună să nu te înspăimânți….”

Dați-mi un semn pentru a împărtăși experiența „Bobul de muștar” sau „Responsabilitate pentru sănătate”, fie și în Școala altfel sau în alt fel de școală.

Resurse suplimentare:

Povestea boabelor de muștar, de Cristina Chivarsie, în lectura lui Florian Pittiș http://martinmaia.blogspot.com/2018/04/povestea-boabelor-de-mustar-cristina.html

Volumul Participarea la democrație, unitatea de învățare Responsabilitate: https://www.living-democracy.com/ro/textbooks/volume-4/part-1/unit-2/

Tatiana Vîntur

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s