Cât de plină ți-e găleata?

Standard

Autorii lucrării „Cât de plină ți-e găleata?”, Tom Rath și Donald.O. Clifton, pornesc de la Donald O. Clifton, profesor de psihologie la Universitatea din Nebrasca, care a studiat peste cinci decenii ceea ce  este pozitiv în comportamentul oamenilor. Așa a apărut, între 1990-2000, un nou domeniu de studiu: psihologia pozitivă, care își propunea studierea efectelor stărilor sufletești pozitive.

Tom Rath scrie în prefața lucrării amintite: „Pornind de la o metaforă de o simplitate deconcertantă, cea a unei „căni” și a unei „găleți”, teoria lui Don a avut implicații… și a influențat în mod nemijlocit existența a milioane de oameni. Motivul care explică această înrâurire puternică îl reprezintă credința sa nestrămutată că atât oamenii, cât și organizațiile pot beneficia cel mai mult atunci când atenția oamenilor se îndreaptă spre ceea ce este bun în comportamentul sau evoluția lor.”

În ce constă teoria cănii și găleții? Autorii o descriu astfel:

Fiecare dintre noi are o găleată invizibilă. Ea este permanent umplută sau golită, în funcție de ceea ce alții spun despre noi sau de comportamentul lor față de noi. Atunci când găleata ne este plină, ne simțim extraordinar. Când este goală însă, cădem pradă deznădejdii și ne simțim îngrozitor.

De asemenea, fiecare dintre noi are asupra sa o cană invizibilă. Când folosim această cană pentru a umple gălețile celor din jurul nostru – vorbind sau acționând în așa fel încât să le înmulțim stările sufletești pozitive – ne umplem și în același timp și găleata noastră. Când însă folosim această cană pentru a „șterpeli” din găleata altora – prin vorbe ori fapte care îi fac pe cei din jur să aibă mai puține stări sufletești pozitive – atunci ne diminuăm pe noi înșine…

Prin urmare, în fiecare moment al fiecărei zile, ne aflăm în fața unei alegeri: putem fie să ne umplem unul altuia găleata, fie ne băgăm cana în găleata celui de lângă noi. Este o opțiune esențială – o alegere care influențează profund relațiile cu semenii noștri, productivitatea muncii, sănătatea și fericirea. 

Teoria se bazează pe trei principii:

  1. Oamenii „funcționează” la parametri maximi atunci când gălețile lor sunt pline ochi și dau pe dinafară – și la parametri minimi atunci când aceste găleți sunt goale;
  2. La fiecare interacțiune cu semenii noștri, ne putem folosi cana fie pentru a umple, fie pentru a goli gălețile altora;
  3.  De fiecare dată când alegem să umplem gălețile persoanelor din jurul nostru, ne umplem și noi găleata  noastră.

Tatiana Vîntur

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s