Școala de vară – Just4Fun

Standard

Dragă cititorule,

La începutul lunii august, mai precis, în însorita zi de 8 august 2016, împreună cu 14 copii veseli și trei profesori, ne-am urcat în microbuzul Palatului și am plecat  în căutarea unor locuri frumoase din preajma orașului nostru, Suceava lui Ștefan cel Mare și Sfânt.

just4Fun În prima zi   îmbarcarea a avut loc la ora 10, după care am străbătut plini  de nerăbdare drumul spre pădurea Mitocaș-Adâncata. În lumina dulce, ca de miere, a orizontului, Cetatea de Scaun a Sucevei părea o doamnă impunătoare și, parcă pentru o fracțiune de secundă, am fost un răzeș de-al lui Ștefan.

Pe drum, am ascultat sfaturile și indicațiile doamnelor profesoare Ștefania Șoiman și Nicoleta Bumbu, dar am spus și glume, ne-am amuzat, fiind mereu însoțiți de emoția momentelor ce aveau să vină.

Am ajuns în pădurea Mitocaș. Iubesc pădurea în orice anotimp, dar acum răcoarea ce ne-o oferea era un dar binecuvântat.

După ce am căutat și găsit un loc de popas, am încercat să recunoaștem pădurea după frunzele copacilor. Doamna profesoară Bumbu ne-a destăinuit unele secrete pe care vi le împărtășesc numaidecât: am învățat să identificăm punctele cardinale pe hartă și, încă ceva foarte important, să ne orientăm cu busola prin două activități purtând numele „Busola” și just2„Vânătoarea de comori”.  De-a dreptul distractiv, dar și util !

Între timp ni s-a facut foame, iar picnicul ce a urmat, pe mușchiul catifelat de la baza copacilor a fost savuros, mai ales că în preajma noastră răsuna chitara domnului profesor Adrian-Mihai Șoiman. Cântam cu toții, fiind cuprinși de veselie și entuziasm, cântecul ”Pădure nebună”. Acest cântec a devenit pe parcurs și în final șlagărul Școlii de vară.

Ne-am continuat călătoria instructivă și educativă și  am ajuns în pădurea Adâncata, unde am avut parte de multă distracție și amuzament prin intermediul jocului ”Țintarul”. Echipa câștigatoare a fost cea mai mică ca vârstă, formată din Samuel, James, Andreea, Ștefania, Alex și Andu.

just3Obiectivul celei de-a doua zi a fost călătoria prin zona Ilișești, diametral opusă, în raport cu Suceava, față de cea a Adâncatei. Am poposit pentru început la Colțul zoologic Șoimaru, situat în centrul orașului Ilișești. Am marcat, prin această vizită, „Ziua internațională a grădinilor zoologice”. Dintotdeauna m-au fascinat vizitele la ZOO. Totuși mă încearcă un sentiment de milă față de animalele aflate în cuști.

just6 La intrare ne-au întâmpinat 2 ponei drăgălași, o lamă și o alpaca. Lemurienii, veverițele și maimuțele aveau o mișcare agitată prin cuști, în contrast cu leii și porcul spinos care își făceau siesta la soare. I-am zărit și pe ratonii plicticoși și coații curioși. Tigrul și jaguarul ne-au impresionat în mod deosebit. Forța lor parcă trecea dincolo de gratiile cuștilor.

Vulturul pleșuv, Bufnița polară și papagalii viu colorați sunt specii rare de păsări aflate în îngrijirea colțului zoologic.

just7Ne-am amuzat spunând mici povestiri haioase  şi am mai depănat şi alte amintiri din vizitele fiecăruia dintre noi la alte grădini zoologice din România și din alte țări.

Un feedback rapid privind asimilarea noilor cunoștințe despre animalele si păsările vizitate la ZOO l-am obținut prin aplicarea testului cu itemi de tip pereche.Am combinat iar utilul cu plăcutul!

Pentru că pe toți ne încerca o ,,foame de lup ”am luat  masa în pădurea Ilișești. O data cu siesta  am învațat și două cântecele noi: ”În pădurea cu alune” și ”Cucul”, fiind din nou acompaniați la chitară de același inimos prof. Adrian Șoiman, de la Școala ”Ion Creangă” din Suceava.

Peste tot am fost însoțiți de aparatul de fotografiat, care a surprins multe momente inedite, transformându-le în amintiri plăcute.

just9În a treia zi urma să demonstrăm că suntem și noi în stare, cu mic și mare, să construim ceva: câte un zmeu de fiecare copil. La această ispravă am folosit următoarele material: nuiele, din care s-a făcut axul în formă de cruce, coli de hârtie desenată, colorată și mai apoi decupată, aracet ca și adeziv și multă-multă sfoară. A fost ceva bătaie de cap, dar ajutându-ne unii pe alții, am izbândit. Aceste zmee le-am lansat cu mai mult sau mai puțin succes pe meleagurile din vecinătatea Mânăstirii Dragomirna. Oricum, alergarea și amuzamentul au întrecut cu vârf și îndesat experiența în ale ”construcției aviatice”. Bineînțeles că am reluat cu și mai mare poftă cântarea celor 3 cântece învățate cu domnul profesor, nelipsind nici jocurile specifice copilăriei noastre, desfășurate în minunatul ”rai” al pădurii.

Vizita la Dragomirna (a patra zi)

just8Știu că Mânăstirea Dragomirna deține o biserică unică în România pentru proporțiile sale neobișnuite. De departe, este cea mai înaltă, și totodată cea mai îngustă biserică construită vreodată în România. Pereții săi nu sunt pictați, dar sunt decorați cu gravuri din piatră. Ard  de nerăbadare să ajungem, va fi încă o zi de neuitat!

Am fost primiți cu atâta căldură de măicuțele de la mânăstirea Dragomirna! Sunt trei măicuțe care s-au ocupat de noi. Cred cu tărie că ele reușesc de fiecare dată să ajungă la suflețelele copiilor printr-o prezentare a mânăstirii pe înțelesul lor. Copiii au fost intrebați despre noțiuni simple de credință, despre datele unor sărbatori importante etc.

just10Am pășit timizi pe urmele marelui mitropolit și cărturar Anastasie Crimca, a cărui ctitorie se înălța aici de peste veacuri ca o mărturie pentru zbuciumul trecutului moldovenesc, pentru iscusința și dragostea de frumos a oamenilor de pe aceste meleaguri.

Biserica mânăstirii Dragomirna are hramul Pogorarii Duhului Sfânt.

La finalul vizitei, copiii au primit lecții de bătut toaca. Când copiii au primit bețele, nu-i puteai opri din bucuria pe care o trăiau experimentând acest ritual. Chipurile lor radiau bucurie, puritate, credință.

Remember Școala de vară, august 2016 (a cincea zi)

Ne-am întâlnit cu toții la Palatul Copiilor Suceava, începând cu ora 10. Am schimbat primele impresii generale despre zilele petrecute în săptămâna ce urma să se încheie. Apoi ne-am verificat și corectat după caz răspunsurile la testele privind orientarea turistică și geografică, dar și referitor la istoricul mânăstirii Dragomirna.

Doamnele profesoare ne-au înmânat diplomele de participare la această frumoasă școală de vară. N-am uitat nici de cântare, așa că am repetat din nou cele 3 cântece împreună cu dl. profesor, observând că glasurile noastre se auzeau din ce în ce mai bine.

La finalul finalului, am exprimat dorința noastră sinceră de a mai participa și cu alte ocazii la asemenea activități ce ne-au umplut mintea și sufletul cu atâta frumos și sănătate.

La bună vedere, școală de vară!

Coordonator, prof. Ștefania Șoiman

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s