Maestrul și discipolul

Standard

La poarta unei mănăstiri, de la poalele Himalaiei, bătu un pelerin;
– Doresc să vorbesc cu cel mai mare om din acest așezământ”, fură primele lui cuvinte în loc de ” bună ziua”. Călugării il măsurară din cap până-n picioare fără să spună un cuvânt și-l duseră la maestrul lor, care era adâncit în citirea unor scrieri. Fără să-și ridice ochii îl întrebă:
– Cu ce te pot ajuta?

– Vreau să-ți fiu discipol maestre, sa devin un om mare, asa cum ești tu! Și preț de o jumătate de oră ii vorbi despre dorințele sale. Maestrul îl ascultă și după ce termină îi spuse:
– Fiule, tăcerea iți va ascuți auzul și-ți va înfrumuseța cuvintele. Vorbele multe iți cheltuiesc energia atunci când nu spun nimic. Vrei sa-mi fii discipol?

– Da!

– În curtea interioara, lângă fântână, este o piatra mare. Te rog sa mi-o aduci, deoarece vreau sa-mi fac un altar din ea. Pelerinul se uita spre curte și văzu un bolovan cât muntele.
– Glumești?? Nici zece oameni nu o pot ridica, dar eu…
Maestrul plecase deja târându-și papucii pe lespezile de piatra. Pelerinul rămase trist. Se așeza dezamăgit pe scările templului.

“Niciodată nu voi putea sa fiu discipolul acestui mare om, își zise în gând.
Oftând, cu capul plecat, începu să se gândească cum ar putea sa ridice minunea de piatra mare cât un munte. Ochii îi căzură pe o furnică ce se oprise din drumul ei chiar în fața piciorului său. Căra după ea o greutate de doua ori mai mare. Se oprise în fața obstacolului și nu știa ce să facă. O privi curios și văzu că , după o mică ezitare, furnica împreună cu greutatea sa se urca pe picior și-l traversa de-a latul, continuându-și drumul. “Ar fi putut sa-mi ocolească piciorul, dar ea nu, nu s-a dat înapoi din calea obstacolului. Cu câtă îndrăzneală l-a depășit! Câtă putere la o furnica!” gândi uimit pelerinul și se adânci și mai mult în tristețe.

Treceau zilele și pelerinul își făcuse obicei să urmarească cum acționează fiecare vietate în fața obstacolului – adică a piciorului său – nici una nu avea curajul furnicii. Și mai observă că toate greutățile cărate de furnică depășeau cu mult mărimea trupului ei firav.

Într-o zi, maestrul îl văzu plângând. Se așeză lângă el și-l întrebă cu blândețe:
– S-a întâmplat ceva, dragul meu?

– Maestre, și furnica este mai mare decât mine. Sunt atât de mic!
– Ma bucur sa te aud spunând asta. Ești pe drumul cel bun!
Înainte de a apuca ăa mai spună ceva, maestrul era deja departe. Pelerinul se gândi zile la rând cum să facă să ridice piatra și în același timp se gândea și la furnică, la puterea ei..
“Voi reuși! Voi reuși, pentru că îmi doresc din tot sufletul să fiu discipolul maestrului. Și-n același timp își dori să fie furnică, să aibă curajul și forța ei.

Într-o zi se duse în fața pietrei, o privi cu atenție câteva secunde, respiră profund de trei ori, desprinse brațele încet, încet ca și când ar zbura și, îmbrățișând-o, ridică piatra și o așeză în fața camerei maestrului. Văzând toate acestea, maestrul râse cu poftă și-i spuse:

– Ai învățat?

– Da maestre, am aflat multe observând.

În primul rând am aflat că maestru poate să-ți fie oricine, chiar și o furnică, dacă ești capabil să înțelegi lecția oferită.

În al doilea rând, să nu-ți fie teamă de niciun obstacol ocolindu-l, ci ” intră în el”, fii una cu el. Conștientizându-l îl poți trece cu bine.

În al treilea rând, puterea unei ființe nu stă în forța mușchilor ei, ci în minte. Concentrându-mă asupra pietrei, devenind una cu ea, greutatea ei nu a mai fost un obstacol pentru mine; am putut s-o ridic, deși era de doua ori mai grea decât mine…ca și furnica.

În al patrulea rând, să nu judeci pe nimeni după mărimea lui, ci după fapta lui. Furnica este o vietate atât de mică, dar atât de puternică!

Și-n al cincilea rând, să crezi. Să crezi în Dumnezeul din tine și atunci puterea ta va fi fără limite. Dar toate acestea nu aș fi putut să le învăț dacă nu aveam o motivație, un scop al vieții: să fiu precum maestrul meu.

– Dacă vei reuși să fii mereu precum furnica, atunci ai înțeles unul din secretele vieții: nu există obstacol pe care să nu-l învingi, atâta timp cât mintea ta, în armonie cu trupul tău este curată și centrată. Forța din tine poate muta și munții, iar credința ta îți va fii călăuză. Bine ai venit printre discipolii mei!

TV-Povești cu tâlc

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s